1.
sănii trase de cai spre mestecenii de la capătul lumii
își trăia fericirile
în lumina alb aurie a iernii
asculta sunetele dantelate ale unei pianine mecanice
surâdea
prin surâsul ei treceau
în sănii trase de cai spre mestecenii de la capătul lumii
dimineți înghețate ca rufele iarna puse pe sârmă
prin mahalale târzii la uscat
după-amiezi ascunse în poștalioane vechi
încărcate cu scrisori și zăpezi din alt veac
amurguri de patimă tăiate-n rubine și diamant
și surâzând așa cu încântare
prin soarele auriu al iernii celei noi
cu irizări de sunete cristale
din albă catifea și museline moi
își puse un manșon din litere spirale
și-apoi intră adânc
cu totul
într-o carte
2.
lumina-i roșie la semafor îți iei umbrela verde și treci ușor în zbor
melancolie dantelată cu fundă aurie
sau nostalgie falsă fugită de acasă
lucidități de un minut înțelepciuni la vrac
iluzii vechi de păpădii în vânt
iluzii noi depozitate-n stivă prin sertar
fiii ploilor de vară
fiii iernii la conservă rece ca o vorbă goală
mai faci o piruetă pe frânghia subțire
mai scoți din pălărie o stea de jucărie
și lumea râde-plânge
și caruseluri noi se vând cu preț redus la prăvălie
lumina-i roșie la semafor îți iei umbrela verde și treci ușor în zbor
zâmbiți vă rog în poze ca să vedeți cu toții speranțele cum mor
avem și fond sonor avem și bragagii de parc duminical
podurile de piatră s-au dărâmat n-a venit nimeni și le-am uitat
îngeri de zăpadă cad răpuși de vise în somn imaculat
și așezăm iar macrameul vechi
pe un tv alb-negru cu lămpi la suprapreț
strângi fața de masă te-ai săturat
deschizi fereastra
și scuturi odată cu ea lumea și soldățeii ei din plumb
direct peste pervaz
halei-hap!
3.
fereastră cu vedere spre zid
unde te duci tu acum drum al meu?
câte zăpezi te vor mai îngropa adânc
în vuietul aspru al lumii?
se aud oameni trăind înfrigurați
prin case acoperite de întuneric
în cele din urmă chiar la sfârșit
soarele fiecăruia deschide o fereastră
cu vedere spre zidul construit ani la rând
cu multă răbdare neputință tăcere și frică
și ai vrea să desenezi pe zidurile oamenilor ferestre
și toate ferestrele desenate de tine să se deschidă deodată
spre o altă lume mai primitoare și mult mai umană
dar tot ce mai poți face acum e să spui
iată sunt aici plin de viață și fără de teamă
căutându-te pe tine drum al meu care să mă duci
dincolo de munții uriași de resemnare și deznădejde
dar tot ce mai poți face acum e să spui
sunt aici
un om plin de viață și fără de teamă mărturisind visul
drumul însă te ia cu el și te duce mai departe
prin vuietul aspru al lumii
ridici înfrigurat gulerul paltonului și taci din nou
și pleci resemnat și trist
spre momentul acela ultim
în care soarele îți va deschide și ție
o fereastră cu vedere spre zid
Facebook
WhatsApp
TikTok
