kiss2025a.jpg Euroguard 	oneminamed_nav.gif dsgmotor.gif

POEME DE DUMINICĂ – Constanța POPESCU

1.

Melodia

Hei, mai știi câte dimineți boțite,

aruncam pe cărarea

spre bucuria primară?

Parcă la capăt de drum aruncam

și pantofii cu neliniști

și broboada cu lacrimi,

iar la capăt așezam cu grijă,

în părți inegale, iubire și uitare,

pentru fiecare altfel,

pretenții, neputințe, cu sacii…

Doar melodia aceea se mai cântă uneori

la un radio de nișă…

și eu o fostă nișă…

cred că toți ascultăm uneori

Odă bucuriei

și ni-era tare bine!

2.

Copiii îmbătrânesc

Scările mele transpiră,

cuiele ruginesc treaptă cu treaptă,

trupul.

Eu nu mai pot fi răbdarea,

la fereastra dimineților pe care nu le mai privești

Iarna intră încet prin toate cutele

ultimei rochii, netezite în gând.

În somn te recunosc, e o mirare

că mai vin vești,

sunt tot mai tristă,

literele s-au rătăcit au pierdut rostul

când eram o catedrală sau rugăciune,

poate niște vorbe cu privirea amputată.

Vine o vreme când ne împiedicăm

în resturi de cuvinte inutile,

altă dată bucurii de întinerit clipa,

era o liniște ce creștea sub pragul

care aștepta să-l recunoști, rost ,

erau minutele, secundele înghesuite

în privirea atârnată la tocul ușii…

Afară copiii îmbătrânesc devreme

3.

Restartând anotimpuri

Îmbătrânește vara lângă mine,

cărările sunt tot mai scurte.

Miroși a bucurie și a început,

a toamna care ne recunoaște pragul

când a oprit o taină, un descântec

de iubire, îmbrățișarea și dorul

dragului drag .

Mă vindeci de întrebări,

te iert pentru tăceri,

între noi aripi de îngeri

deschid minuni visate,

gânduri tinere neconsumate.

Bucuriile au obosit să mă mai caute,

așteaptă să picteze diminețile,

tristeți cu miros de scorțișoară,

învață răbdarea să fie darnică.

Caut un loc să-mi ascund iubirea,

poate cineva o așteaptă, cineva

o păstrează în cutia valorilor sorții

și a pierdut cheia, poate există un descântec

de întinerit nopțile, de restartat anotimpuri.

Poate îmi aduci cutia de culori,

să pictăm dimineți virgine…

4.

Monede de schimb

Azi poezia-i mai ridată,

ca și cuvintele, au colțurile îndoite

și eu cu șanțurile tristeții pe frunte,

cu buzele uscate, nevorbite,

mă ascund din anotimp în anotimp.

La capăt de drum nici flori nici țărână,

doar o lumină mare mă absoarbe în albastru

până când fiecare celulă rodește

iarăși iubire.

Două sărutări s-ar certa pentru supremație,

un somn tânăr mi-ar uita depresia

pusă la soare înainte de metamorfoză

și am face pace între noi,

două entități dispersate în neant.

Nimic din ce am știut nu e adevărat,

Mâine nimicul, un succes negociator,

noi mici monede de schimb

ne mutăm poziția cu fata spre dorință,

o propoziție mai aproape de îmbrățișare

și asta ar putea fi poezia de dimineață

5.

Insomnii de aburit ochii

Strigătul se sparge în declarații mute,

distanța e o adresă clandestină,

mă rănește precum țurțurii

căzuți în soartă.

Rochia mai păstrează emoții condensate,

nu le-ai ținut în palme,

n-ai ocrotit așteptarea

și tămăduirea tăcerilor albe…

Oglinzile simplifică nevoia de tandrețe,

tu și eu o altă formulă a moleculei

din zori, așteptând aplauzele vindecării

de noi, iubirea, tămăduirea biruinței,

o catedrală a liniștii,

o rugăciune în vârful săgeții

și închiderea cercului.

Răbdarea mea are colțurile rupte,

pașii au uitat amprenta drumului,

bucuriile nu mai sună la poartă,

veștile se împiedică în gânduri

hotărâte să închidă ușa,

doar niște povești ne colorează

diminețile cu insomniile

care ne aburesc ochii…

6.

Bucurii cu fața la perete

Mă strânge primăvara asta,

nu s-a născut veselă,

nu-mi cumpără pantofi noi,

străzile nu mai miros a dorință,

tinerii își acoperă bucuriile

cu descântece de iubit,

de trecut din anotimp în anotimp,

printre ploile cu singurătăți,

și ferestre fără cuvinte…

orașul întreg e plin de greșeli,

nu mai desenăm bucurii pe fața de pernă,

nu mai facem trecere de pietoni,

prin fața iubirii,

bisericile le purtăm în doi,

sărbătorile doar pleacă,

tristețea se naște

cu fiecare răsărit…

chiar dacă ar mai fi ceva

de trăit… de iubit.

7.

Temă de studiu

La școala de vară,

aritmetica se învață

după alte metode.

Între două respirații

adăugăm o privire lungă,

adunăm urcarea mâinilor,

după un manual neomologat,

ar trebui să rezulte

măcar o îmbrățișare

indivizibilă la oricine.

Poate am nimerit un moment

cu perturbări emoționale,

și nu înțelegem ridicarea la putere

a ritmului cardiac suprasolicitat…

avem însă resorturi

matematice și teme pentru acasă

de exersat conștiincioși

înmulțirea cu doi

și mai ales adunarea singurătăților.

Rezultatul este particular

cu ritm periculos…

8.

Nu câștigi bătălii

Eu și singurătatea,

azilul de cinci stele,

ca și și umbra,

o tăcere prelungită,

mă acoperă pe partea

întunecată a sorții.

Lumea, săracă și rece,

îmi sapă umbra,

îmi provoacă liniștea,

nu îi este de folos tristețea,

dacă nu e cu sânge, care să sfâșie

tăcerea și să urle…

Fericirea nu interesează pe nimeni,

nu câștigă bătălii,

provoacă mirarea

oamenilor mici,

pe postamente prea mari,

unde cuvintele sunt cartușele

unei arme ruginite…

9.

Felia de fericire

Noi nu existăm,

suntem o stare de spirit,

mereu schimbătoare,

ne împrumutăm semnele de punctuație,

ca să aducem mirările

în fața tăcerilor

și să dăm din cerul fiecăruia,

o bucată senină, unde luna

ni se arate în același timp,

ca o felie de fericire

când împărțeam singurătăți

aliniate după Venus…

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media