PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE: VREMEA ȘI VREMURILE ÎN BUCUREȘTIUL DE ALTĂDATĂ

La intrarea pe șosea se înalță palatul fostului ministru Sturza, conducătorul partidului liberal. Acest palat colosal, deși puțin supraornamentat, este totuși o construcție foarte impunătoare. Palatul se deschide spre bulevardul Colței, recent construit, pe care se află o serie de clădiri noi, vopsite în alb, cu aspect original. Majoritatea acestor construcții aparțin unor persoane bogate; dar, ca și șoseaua, acest bulevard este pustiu, iar proprietarii acestor plăcute edificii se află în vilegiatură în locuri faimoase din România.

Însă toate aceste cartiere noi, oricât ar părea de plăcute la vedere, nu au nimic original și simțim un ușor regret constatând că românii, în ambiția lor întemeiată de a ridica Bucureștiul la nivelul marilor orașe occidentale, au căzut pradă unei veritabile furii a demolării, mergând până la limita distrugerii oricărei urme a trecutului. Tot ce a fost cruțat de războaie este distrus acum de români de dragul esteticii orașului capitală.

Există totuși o biserică bijuterie care, în ciuda vechimii ei, încă se aseamănă în mare măsură cultului grec: Stavropoleos. Construcția veche de două sute de ani aparține stilului bizantin popular, având o neobișnuită influență arabă, cu arcade în trei lobi preluate din stilul maur. De altfel, influențele arabe sunt foarte frecvente în România și reprezintă una din trăsăturile distincte ale arhitecturii românești.

Încheiem mica noastră plimbare prin oraș cu o vizită la Universitate. Pe lângă sălile destinate facultăților de teologie, medicină etc., aceasta găzduiește o sală mare rezervată Senatului român, precum și o serie de muzee. La Muzeul de Arheologie regăsim superbe fresce vechi de proveniență monahală, manuscrise prețioase, tapițerii brodate. Însă perla acestui muzeu este tezaurul de la Pietroasa, sau, altfel spus, tezaurul gotic. Acesta este compus din zece piese de aur masiv, datând din secolul II al erei noastre și a fost găsit în anul 1837 de niște lucrători care l-au vândut pe un preț de nimic unor țigani nomazi. Ca să stabilească natura metalului, aceștia au cioplit cu toporul câteva din piesele tezaurului, printre care un minunat platou decorat cu figuri în relief, ce se găsește în muzeu. Printre obiectele ce au supraviețuit masacrului trebuie menționată o diademă ornată cu granituri masive, o cupă împodobită cu pietre, un degetar mare, un inel masiv. Descoperirea acestui tezaur reprezintă una din marile revelații arheologice.

Nu putem părăsi Bucureștiul fără să vizităm Cotroceniul, primul palat regal al României, astăzi reședința prințului moștenitor Ferdinand de Hohenzollern. Palatul înconjurat de grădini este situat în afara orașului, pe un deal împădurit.

Este o fostă mănăstire întemeiată în 1679 de unul dintre Cantacuzini și, deși transformată și înfrumusețată considerabil, și-a păstrat aspectul monahal rece, sever și trist. Pătrundem în interiorul unde chiliile și gangurile au fost transformate în dependințe printr-o poartă mare boltită. În mijlocul celei de-a doua curți se găsește biserica, iar în spatele ei se înalță palatul împodobit artistic cu ghirlande și cu pietre prețioase neșlefuite. Interiorul, pe care îl putem vizita amănunțit, este opulent și decorat cu bun gust, lux și confort. Holul spațios este populat de victimele cinegetice ale prințului: urși, mistreți, vulturi și cocoși sălbatici. În cabinetul de lucru numeroase hărți maritime, schițe, planuri de vapoare indică gusturile și preocupările preferate ale moștenitorului coroanei. La etaj se află camerele de locuit, budoarele, saloanele private ale familiei, camerele de studiu ale tinerilor prinți, camerele de joacă ale acestora, ticsite cu jucării luxoase. Totul este vesel și seducător și contrastează cu aspectul auster al fațadei exterioare.

 

CĂTĂLINA  CRISTACHE  este absolventă de limbi moderne, la Universitatea București și de masterat la SNSPA, dar  -mai ales-  de CARABELLĂ târgovișteană…

Citește și

1.În A DOUA FAȚĂ, romanul foileton ajuns la episodul al XII-lea, personajul principal stă apăsat sub vremurile pe care nu le înțelege…

 

2.Dana NEACȘU, din AMERICA ei LA NOI ACASĂ ne spune câte ceva despre aceleași vremuri, doar Goe s-a schimbat…

 

3.Și Bogdan CERNAT, în CULTURA ECONOMICĂ ne plimbă, o vreme, pe spirala economică…

 

4.Despre indecizia politică, în vremea și vremurile ei, scrie Radu STATE, în rubrica lui CULTURĂ ȘI ISTORIE…

 

5.Vremea, vremurile? Nu spera și nu ai teamă, scrie Mihaela MARIN în CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…

 

6.România mioritică sau vremea de ieri și vremurile de azi, despre ele în CULTURA URBANĂ, cu Pompiliu ALEXANDRU…

 

7.Despre vremurile de aici, scrie din LONDRA LA PAS prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN…

 

8.E prea devreme pentru vreme, afirmă categoric Puiu JIPA, în AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…

 

9.Avem un invitat de onoare, marele regizor Constantin VAENI, care atacă vremurile, cu umor și încrâncenare, în rubrica nouă ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…

 

10.În CULTURA ONLINE, profesorul Daniel TACHE scrie despre vreme și timp și i se pare că ne întoarcem la barbarie…

 

11.Din CALGARY, ÎN DIRECT prietenul nostru Radu TECUCEANU vă povestește despre curaj, în pas cu vremurile…

 

12.Mici REFLECȚII PEDAGOGICE, în pas cu vremea și cu vremurile, vă propune Alexandra VLADOVICI…