Iată-l că vine încet, se zărește înaintând molcom. Are pe puțin 30 de ani, e greoi, zgomotos, demodat. Probabil că periodic scaunele îi sunt vopsite, podeaua măturată. În mod cert a găzduit aparate de taxat umane, mecanice și, mai nou, electronice. Le-a primit pe toate, taciturn. Ușile i se închid cu zgomot și atunci când pleacă de pe loc are o smucitură deloc prietenoasă. Uneori se oprește fără motiv și refuză să mai plece din loc, revărsând cu seninătate, printre mașini, grupuri întregi de oameni debusolați și totuși hotărâți să ajungă acolo unde au treabă.
Iarna, prin crevașele ușilor care nu se închid complet, intră crivățul, zăpada, sau, pur și simplu, aerul rece de afară. Podelele lui cunosc prea bine umezeala ploilor lungi de toamnă, adunate din umbrele sau din furtunile nărăvașe de luna iunie. Cunosc și pașii mei, și ai tinerilor care se grăbesc spre serviciu, și ai pensionarilor care aleargă neobosiți după chilipirurile unui obscur complex alimentar de periferie, și ai oamenilor străzii, și ai oamenilor nevoiași care, zi de zi, transportă pet-uri în baloți spre centrele de colectare din zonă.
Poate că în miez de mai s-a amuzat și el de tânărul cu tricou roșu, pantaloni roșii, pantofi roșii și sacoșă inscripționată “Merry Christmas”. Sau poate a zâmbit amar când i-a transportat pe cei patru oameni ai străzii, care s-au așezat pe jos și și-au împărțit zgomotos un salam și o pâine, între stații.
Joia și sâmbăta cunoaște și persoane inedite și obiecte așișderea: geamantane prăfuite pline cu obiecte ce se vor vândute în târgul de vechituri, atât de popular în periferia vestului capitalei. Seara, primește resemnat valuri de oameni ai muncii, corporatiști cu nasul în smart phone-uri sau simpli muncitori, arși de soare sau amețiți de berea de după muncă, obosiți sau euforici, după caz.
Se mai întâmplă și să rămână în loc, placid, din cauza firelor înghețate de ger sau chiar să ia foc din senin. Dar nu are de ales, nu poate merge nici înapoi, nici la dreapata, nici la stânga. Îi duce pe toți, și pe caniculă, și pe ger, iar poveștile fiecărui călător rămân, cât de puțin, în el. Ieri seară ducea cu el povestea unei sticle goale de bere și a unui trandafir ofilit…
Este tramvaiul Tatra T4R și dispune de 20 de locuri pe scaune și 77 în picioare.
CĂTĂLINA CRISTACHE este absolventă de limbi moderne la Universitatea București și de masterat în comunicare la SNSPA, dar și de CARABELLA târgovișteană…
Citeşte şi
Romanul foileton A DOUA FAȚĂ a ajuns la episodul cu numărul nouă…
În AMERICA LA NOI ACASĂ, doamna Dana NEACȘU vă povestește despre un tatuaj pe gleznă…
Bogdan CERNAT se întreabă, în CULTURA ECONOMICĂ, cine plătește…
În CULTURA ONLINE, Daniel TACHE vă propune amintiri din Țara de Carton…
Puiu JIPA ne aduce dincolo și dincoace de teatru, în AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
O rubrică nouă, REFLECȚII PEDAGOGICE, a doamnei Alexandra Rusalia VLADOVICI ne propune ZOO-EDUCAȚIA…