PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE – Despre grabă sau respect

Acum ceva vreme, călătoream cu un autobuz destul de aglomerat în Budapesta și când m-am apropiat de stația la care urma să cobor, m-am precipitat spre ușă și m-am grăbit să cobor, ca nu cumva să se închidă ușile și să rămân în autobuz. Restul călătorilor care se pregăteau și ei să coboare nu s-au grăbit deloc, ba chiar mi-au aruncat niște priviri mirate. Mi-am dat seama apoi că la Budapesta șoferul nu îți închide ușa în nas și așteaptă să coboare și să urce toți călătorii.

În București și șoferul și călătorii par a fi într-o continuă cursă contra cronometru. La coborâre, cei care vor să urce se busculează nervoși în fața ușilor și îi împiedică să coboare pe cei din autobuz. Le lasă o potecuță pe care să se strecoare afară din autobuz, dar dacă nu sunt suficient de agili, riscă să fie împinși înapoi și chiar să primească reproșuri pentru lentoarea cu care se mișcă. Desigur, am rămas şi eu de câteva ori în autobuz încă o stație din cauza asta, deși sunt încă destul de sprintenă. Nu pot să uit o călătorie spre casă cu tramvaiul, când vatmanul a ținut ușile deschise doar câteva secunde, astfel încât oamenii nici nu mai apucau sa coboare, iar cei din stație au rămas siderați sau înjurând să aștepte următorul tramvai.

Toți se grăbesc – sau se mișcă prea încet, în funcție de postura călătorului: urcă sau coboară. Autobuzele vin prea rar, sunt prea aglomerate, în ele e ori prea cald, ori prea frig… Numai autobuzele? Bieți călători, rătăciți prin tristețea de vară…

Și mă întreb dacă diferența între o călătorie cu autobuzul în București și una în Budapesta este legată de percepția diferită a timpului sau e o chestiune de respect…

 

CĂTĂLINA  CRISTACHE este absolventă de limbi moderne, la Universitatea București, a terminat un master la SNSPA și, mai ales, CARABELLA târgovișteană…

 

Citeşte şi

Un nou episod, al paisprezecelea, din ROMANUL FOILETON al scriitorului Ionuț Cristache, A DOUA FAȚĂ…

Amărăciuni AMESTECATE, în rubrica săptămânală ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI a marelui regizor Constantin VAENI…

Hubris sau idioțenie, se întreabă în AMERICA LA NOI ACASĂ doamna profesoară Dana NEACȘU…

 

Despre solidaritatea româno-slavă scrie Radu STATE în rubrica lui CULTURĂ ȘI ISTORIE…

 

A  fi sau  a nu fi depresiv… Aceasta-i întrebarea doamnei profesoare Mihaela MARIN în CULTURĂ  ȘI  EDUCAȚIE…

 

Înainte, zice imperativ, în CALGARY ÎN DIRECT, prietenul nostru Radu TECUCEANU, chiar direct din Canada…

 

Două puncte și o paranteză  în  AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrica de fiecare sâmbătă a domnului Corneliu JIPA, zis PUIU…

 

Alexandra BÂRSAN VLADOVICI scrie despre individualism, curiozitate și creativitate în REFLECȚII PEDAGOGICE…

 

Pompiliu ALEXANDRU scrie despre imaginea fotografică (frânturi de realitate) în CULTURA  URBANĂ…

 

Despre prima slujbă, bănoasă, în LONDRA (LA PAS) scrie Cristian Gabriel GROMAN…

 

CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI continuă cu o temă la modă, naționalismul contemporan, temă propusă de Teodor BÂRSAN…

 

Un fel de iluzii pierdute sunt invocate de Daniel Tache în rubrica lui CULTURA ONLINE…