PLIMBĂRI BUCUREȘTENE – Cătălina CRISTACHE: Călătorie în Bucureștiul de altă dată (partea a II-a)

Bucureștiul are o populație de doar 250 000 de locuitori și totuși, suprafața sa este egală cu cea a Vienei: 30 de kilometri pătrați. Dacă arunci o privire peste oraș de pe una din cele două coline, rămâi surprins de numărul mare de grădini și terenuri virane care se zăresc. Construcțiile, străzile, piețele nu ocupă decât un sfert din întinderea orașului. La marginile Bucureștiului se află cartiere sărăcăcioase; orașul propriu-zis se întinde în vecinătatea Dâmboviței. Pe malul stâng se află ministerele, palatul, cartierul comercial; pe malul drept sunt așezate monumente religioase și așezăminte de binefacere.  Începem vizitarea orașului cu una dintre  bisericile sale cele mai vechi, Mitropolia, construită în stil neobizantin și datând din 1656. Mitropolia este situată pe un deal de pe malul stâng al Dâmboviței, deal ce oferă o priveliște admirabilă asupra unei părți a orașului. În jurul ei se găsesc construcții ale vechii mănăstiri, transformate astăzi în reședința mitropolitului – cele din stânga și în Camera Deputaților – cele din dreapta .  La baza dealului, în prim-planul panoramei ce se desfășoară în fața noastră, se înalță, în mijlocul unor grădini înflorite, biserica Doamna Bălașa, cea mai frumoasă și luxoasă dintre bisericile Bucureștiului. Această biserică este cunoscută ca fiind cea mai remarcabilă dintre bisericile României, după cea de la Curtea de Argeș și este o capodoperă a stilului neobizantin.  Biserica Doamna Bălașa este înconjurată de spitale întemeiate, ca și biserica, de fiica lui Constantin Brâncoveanu, penultimul voievod autohton al Valahiei. Bucureștiul are un număr considerabil de spitale; există aici tradiția ca oamenii înstăriți să își lase averile moștenire pentru construirea și întreținerea acestor așezăminte de binefacere care fac gloria României. Necesitatea acestora este explicată de epidemiile anuale cauzate de contactul României cu porțile Orientului.  În apropierea bisericii Doamna Bălașa se află biserica Sfântul Spiridon Nou, remarcabilă prin proporțiile ei. Construcția datează din 1858 și a fost ridicată în locul unei vechi bazilici, în care erau încoronați principii fanarioți, la întoarcerea lor de la Constantinopol.  Cu excepția acestor monumente religioase, malul drept al Dâmboviței nu oferă prea multe atracții; și, pentru a ne face o idee despre Bucureștiul modern, trebuie să ne deplasăm pe artera lui principală, Calea Victoriei, numită astfel imediat după victoria româno-rusă asupra Rusiei, în 1877-78.  Aici este concentrată toată forfota orașului; această stradă interminabilă găzduiește Palatul, Episcopia, Ateneul, Teatrul, ministerele și ambasadele. Magazinele cele mai luxoase se află pe Calea Victoriei, iar în fața principalelor hoteluri, de-a lungul trotuarelor, se întind mese la care numeroși consumatori degustă înghețate și dulcețuri fine și variate. În capătul Căii Victoriei începe faimoasa șosea Kisselef. Această șosea – un fel de „Bois de Boulogne” al Bucureștiului – este locul de promenadă preferat și aproape obligatoriu al elegantei societăți mondene. Fie că este iarnă, când orașul este acoperit de zăpadă sau primăvara, ce urmează brusc iernilor severe, acest vast bulevard găzduiește zilnic, de la orele două la patru, un lux nemaivăzut de sănii și de trăsuri. Vara, șoseaua este pustie; lungul bulevard solitar, lipsit de umbră, ars de soare și încadrat de copaci anemici nu entuziasmează călătorul.

În România, M. Th. Hebbelynck, articol apărut în săptămânalul Le Tour du Monde, Paris, 1905.

Traducerea: Cătălina Cristache

CĂTĂLINA  CRISTACHE  este absolventă de limbi moderne, la Universitatea București și de masterat în comunicare, la SNSPA – București, dar și de CARABELLĂ târgovișteană…

Citește și