PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Zvonuri

tic-tac, de dana catona, casa de pariuri literare

   Zvonuri sunt acele cuvinte care se prind de noi odată cu primul pas făcut în acea mereu nouă călătorie propusă stărilor noastre de tot ce încape într-o lectură, într-o anumită privire, în extincțiile lor (cu)prinse în tot ce rămâne adăugat mai departe alcătuirilor firii astfel întrebată de străbateri de lumi și de spații continuu. Zvonuri sunt și se aud în cuvintele poeziei odată cu fiecare nouă alcătuire și împrejmuire încurajată, susținută și amplificată de ele.

   Dana Catona este dispusă ca în cuvinte să așeze și să păstreze cât mai multe impresii și gesturi ale lor pe care le identifică și pe care le scrie tocmai pentru a (ni) le face cât mai vizibile și cât mai cunoscute în formele acceptate de zvonuri, de acele zvonuri care devin și rămân mai departe ca mesaje disponibile, dispuse să nu mai poată fi îndepărtate sau evitate.

pictura cu unul din colțuri

dezlipite

tabloul 3d cu familia de urși

are sticla crăpată

papura din vază e puțin prăfuită

străjeri diurni și nocturni

voluntari

de câteva ori îmi notez că voi lipi colțul dezlipit al picturii

voi schimba sticla familiei de urși

și voi arunca plantele de papură

   Zvonuri niciodată singure care spun despre însingurare însoțite de imagini, de sunete și de răspândiri și ecouri ale lor care le fixează în realitatea care le păstrează mai departe ca martori, ca semne de la care se poate merge mai departe în cât mai multe dintre stările care le pot conserva astfel, în aceste momente propice transportării lor prin toate aceste straturi recunoscute de lumea în care sunt acum așezate, recunoscute, privite și ascultate.

o zi în care elimin gândurile

cauzate de spoilerul boțit și

șina transversală

îndoită

o zi în care firele întâmplărilor bune

se armonizează

ca într-un scripete vioi

ale cărui rotițe și mecanisme

funcționează lejer

și totuși perfect

arc pe arc

frânghie peste frânghie

și rotiță peste rotiță

   Zvonuri și gesturi se salvează și rămân aici în cuvinte, în răsfrângeri ale lor în oglinzile desfăcute special ale lumii pe care o traversează Dana Catona spunând cu delicatețe despre ce (se) vede și despre mișcările ei prin aerul care o/le îngăduie, mișcări în care și pe care le recunoaște reușind să le (men)țină aici, alături, la îndemână împreună cu siajul care le însoțește deloc tulburat, mai departe adunate și expuse în aceste cuvinte închipuite de imagini, în aceste cuvinte (tran)scrise în timpul fiecărei călătorii propuse și acceptate de timpul ce se lasă așezat și (cu)prins în corpurile lor.

am nevoie de poezia asta

ca de un drops cu aromă de lămâie după o masă copioasă

ca de un fir de iarbă puțin uscat pe care se urcă o lăcustă

înnebunită de soare

ca de un pahar de lapte de pe noptiera unui copil

ai cărui părinți au plecat la o petrecere dansantă

ca de o răsuflare liniștită înainte să adorm

   Zvonuri și cuvinte mereu delicate care spun despre ele, despre răspândirea și multiplicarea lor în mișcările scurte sau lungi ale lumii sunt (de)scrise în volumul tic-tac de Dana Catona, sunt aruncate și lăsate să fie ascultate în cuvintele tandre ale poeziei, ale notelor care îi pot face cunoscute sunetele ce îi încurajează această (pre)lungă plonjare în formele recunoscute și păstrate de realitate, de înțelesurile din straturile ei puțin văzute, explorate sau (re)cunoscute. Muzică, poezie și zvonuri despre ele cu ale căror însușiri și desfaceri spre și în lume Dana Catona se lasă (de)scrisă și spusă altfel, în așa fel încât să se poată în continuare povesti, spune, descrie și așeza în fiecare gest care îi înțelege în continuare aceste definiții ale mișcării și ale expunerii ei.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…