PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Transe

ACȚIUNI ȘI PROTOCOALE, de Laura Francisca Pavel, Editura OMG- OHMYGODPOETRY

   Poezia ne propune lecturi iar ca extensii ale ei toate acele transe cuprinse în (ne)înțelegerile care o însoțesc, în acelea care îi alcătuiesc și îi desăvârșesc traseele prin teritoriile ei mereu necunoscute, teritorii care se lasă astfel parcurse odată cu lectura și cu aceste împliniri, înțelegeri și protocoale ale lor cuprinse și rămase mai departe în (de)scrierile și în așezările tuturor corpurilor ei. Poezia se activează în cât mai multe dintre aceste transe induse de desfășurările observate și asumate de cititor, de cel care se apropie în așa fel de stările și de trăirile lecturii, ale momentelor ei mereu provocatoare și noi pe toate suprafețele lumii care îi acceptă și îi face vizibil mesajul înlesnindu-i citirea și înțelegerea.

   Laura Francisca Pavel ne propune să citim și să ne apropiem de cât mai multe astfel de transe scrise poetic, transe în ale căror stări induse de poemele ei să (ne) recunoaștem și să (ne) regăsim firesc multe dintre mișcările noastre prin spațiile îngăduite de lume, prin acele stări și multiplicări ale lor în care sunt (de)scrise cât mai multe dintre posibilitățile înțelese de noi pentru a ne descurca în și cu tot ce (ne) aduc ele nou pe suprafețele vieții, pe acelea vizibile și invizibile în ale căror ape trebuie mai departe să ne desfășurăm și să încercăm să privim și să (ne) înțelegem imaginile secvență cu secvență, cuvânt după cuvânt și tot așa în cât mai multe și mai inițiatice moduri.

Învățăm deodată greața și celebritatea la pachet

din care se construiește un performance

cu corpuri casabile, documente

in-sta-gra-ma-bi-le

carnagiu imaterial

dovada despre cum se arhivează un eveniment

ireversibil

din gesturi mici, anxietăți

prinse cu penseta în rețea:

o încruntare prea târzie, inutilă până la învinețire

o întoarcere lentă, exasperantă a capului

ca spre a recunoaște urma abia sesizabilă,

declanșarea unei forme de adorație

o cădere în genunchi, când aduni laolaltă

rămășițe din feed

   Tot acest exces de expunere pe care Laura Francisca Pavel îl (de)scrie are loc, se desfășoară în spații poetice prin care fiecare dintre aceste transe poate fi mutată, transportată și trăită de fiecare cădere în mrejele și în cuvintele care ne conduc firesc în acele necesare stări propice (re)cunoașterii și citirii lor. Un fel de severitate ne ține, ne păstrează în răcelile pe care realitatea le alimentează cu lucidități, și cu cât mai multe limitări aduse sau impuse de parcurgerea și asumarea lor, dar mai departe sunt ușor, ușor îndepărtate și ne putem muta și trece sinuozitățile pe care neliniștea coborârii în spațiul cuprins de aceste adâncimi împreună cu liniștea lor ni le pun la dispoziție, ni le inoculează și ne împing în aceste desăvârșite transe adunate în continuare în vise, în cuvintele și în coerența care le salvează scrise așa cum sunt înțelese aici, în poezie.

Până și intențiile

nu e clar dacă sunt sau ba

onorabile

Poate că nici intenții nu se cheamă că sunt,

ci numai mici tresăriri, și finețuri, și ascunderi

față cu sarcasmul la care te supui

până-ți zdrelești puțin câte puțin epiderma socială,

mici accidente de parcurs, amintiri înfrigurate

cu Gheonoaia

apărută pe nepusă masă

la marginea unei prăpăstii din cartea de colorat

unde se surpă cărări întortocheate rău de tot,

și nu vine nimeni, Scúmpiți și drághiți!,

să te scoată la liman

   Nici o trezire nu (ne) este îngăduită de Laura Francisca Pavel, nicio sinapsă nu este lăsată să se decupleze din/de la aceste momente locuite de transe, de aceste transe recunoscute și acoperite de cuvintele poeziei ei. Lumea este identificată împreună cu cât mai multe dintre orele ei astrale sau nu, cu cât mai multe dintre fragmentele de timp regăsit sau nu, ore și timp(uri) în care se poate lăsa citită și scrisă odată cu fiecare figură impregnată și lăsată ca urmă, odată cu aceste incizii făcute discret, însă dureros în carnea atașată corpului ei.

Și uite-ne cum facem exerciții de virtuozitate

între echilibru și dezechilibru

efort maxim, efect minim, abia vizibil

artificiu

autovictimizare

stare de hipertrezie

uite cum desprindem din flux imagini defazate

retrageri între vechi maniere

cum evităm regnuri hibride recent afirmate

Consumăm energie enormă

numai pentru doza asta de artificiu

pentru alternanța

apoteoză, deriziune, apoteoză,

și pe urmă iar târâtul, iar jupuirea membranei

   Visăm și încercăm să memorăm cuvinte din vis. Ne așezăm în stările induse de aceste transe însoțiți de cuvintele rămase cu noi mai departe și observăm, mai departe simțim, cum împrejurul nostru se așază o cruzime consolatoare,/ ascuțită și zveltă cu grație și anume construită de Laura Francisca Pavel în ACȚIUNI ȘI PROTOCOALE, în poemele găzduite aici special pentru a fi făcută vizibilă, pentru a ne însoți de-a lungul traversării acestor transe și ale stărilor alimentate și induse de ele. Suntem păstrați vii și învățați să ne desfășurăm fiecare gest al acestei stări de fapt de-a lungul întregii lecturi împreună cu fiecare doză de luciditate sau de nesiguranță care mai pot să încapă și să ne însoțească corpul până la capăt, până în momentul (ne)fericit al trezirii, al conștientizării, al înțelegerii.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…