PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Timpul (re)găsit

Pe cont propriu, Jurnal(1989-1995), de Doina Jela, Editura Corint

   Timpul rămâne în chihlimbarul oricărui jurnal scris, în oricare notație și prindere a lui în cuvinte, și în fiecare datare ce îl poate așeza efectiv în stările ce pot mai departe să spună și să descrie povestea vremurilor ce le-a ținut în stările lui. În continuare sunt așezate în cronologia care ordonează și arată faptele, privirea asupra lor și fiecare dintre efectele lor amplificate de istorie, de întâlniri, de asumări ale lor. Fiecare concluzie disecă ipoteza de la care a plecat și la care nu se mai întoarce asigurând astfel continuitatea și fluiditatea necesare oricărei cronologii să crească și să își țină  până la capăt povestea. 

 

   

   Doina Jela a știut întotdeauna să păstreze și să aducă la lumină cam tot ceea ce s-a putut numi document, martor al fragmentului de istorie care a putut ajuta la reconstituirea și la refacerea unor date, a acelora care pot contura și face vizibil întregul, și care pot ajuta la scoaterea lor din împrejmuirea ce le-ar putea amplifica și încuraja ascunderea. A știut mereu să așeze mărturia în povestea care i se potrivește cel mai bine, care o poate face cât mai accesibilă și vizibilă. A putut astfel să meargă cât mai la un loc și împreună cu timpul pentru a-l face și pentru a-l menține viu în alcătuirea vremurilor ce l-au construit.

Trebuie să nu stai prea aproape de tine. Sau s-o faci într-o primă fază. În cea de-a doua, să te smulgi și să te ridici deasupra, astfel încât dintre mulții copii pe care-i lași jos, tu să nu-l mai recunoști pe al tău și el să nu te mai recunoască pe tine. O travestire, dar mai ales o distanță atât de mare, încât atracția gravitațională să nu mai funcționeze…

   Fragmente de timp ascunse în pliuri aproape uitate ale istoriei, fragmente scoase la lumină și lipite firesc la mersul și la adăugările lumii care a fost și la încadrările și întregirile aceleiași lumi care au loc mai departe. Acestea sunt vechile și noile repere pe care Doina Jela ni le pune acum la dispoziție, pe care putem să le înțelegem așa cum trebuie datorită acestor mici dezvăluiri ale faptelor ce au conturat, corporalizat și crescut istoria mare. Mici istorii și cuvintele lor de acum nemuritoare se așază atât de aproape de cei care vor să (le) vadă și să (le) asculte, să le înțeleagă și să le simtă fiecare adăugare.

De câteva zile m-am simțit bine singură. Nu însă în sensul că am resimțit singurătatea ca definitivă și împăcându-mă cu ea, mi-a plăcut mai mult decât orice altă tovărășie. Ci, luându-le pe rând, acele ipotetice tovărășii, am preferat-o fiecăreia dintre ele și, deși n-am luciditatea de a o privi în ochi și de a recunoaște că s-ar putea să fie definitivă, ca stare provizorie, mi-a plăcut cel mai mult…

   Cărțile publicate de Doina Jela au încurajat întotdeauna apropierea, încărcarea celuilalt cu cât mai mult din greutatea textului ce s-a așternut în privirea lui, în adâncimile propuse de fiecare ochi deschis și păstrat așa până la capăt, până la asumarea înțelegerii care nu se va mai desprinde de aici înainte și nu se va mai lăsa derutată, abătută de la aceste trasee ce vor desface de acum orice legătură ce ar putea să păstreze în alcătuirile ei închideri, țineri în corsetul acesta strâns al nelibertății și al durerii.

Felul în care dorința de a trăi poate falsifica o viață: a-ți fasona caracterul în loc să-i dai frâu liber, a te adapta celorlalți, a te schimba pentru a le fi pe plac, pentru a-ți fi ție pe plac pentru că le placi lor, în loc de a înfrunta consecințele imperfecșiunilor tale. Când o să renunț la iluzia și la voința de a fi fericită, probabil că atunci voi scrie…

   O viață luată și traversată pe cont propriu, anumiți pași ai ei și desfăurarea lor în luminile sau întunecimile vremurilor, ale istoriei, ale vieții. Toate sunt (ex)puse aici, în cuvintele pe care Doina Jela nu s-a mulțumit să le păstreze, ci cu ajutorul cărora încearcă să se asculte și să se înțeleagă în continuare, cât mai mult și cât mai adânc. Suntem martori și părtași ai unor momente, ai unor secvențe scoase în lumină de alcătuirile și de întregirile pe care fiecare fragment de timp găsit și regăsit de Doina Jela a putut fi reașezat în fireștile și luminatele stări care le poate readuce și ține în viață. Pe cont propriu este acest necesar proces de apropiere și de recunoaștere ale tiparelor în care (i-) au încăput viața cu fiecare timp și cu fiecare fragment de vremuri ce au putut să încapă și să se așeze în ele.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…