Cișmigienii, de Eugen Cadaru, Editura POLIROM
Timpul nu își oprește niciodată mișcarea, nu își ascunde istoriile și nici nu le încurcă rotirea, opțiunea aceasta rotundă care îi întregește continuu și neobosită nemurirea. Timpul nu se ascunde, ci așteaptă momentele în care își poate arăta istoriile păstrate, cele rămase oarecum amestecate sau rătăcite în pliurile lui, în acele sertare în care sunt puse tocmai ca să nu se poată strica, fragmenta sau risipi.
Scriitorii și artiștii găsesc cuvintele, culorile, gesturile și momentele bune pentru a le readuce la viață, pentru a le reintegra în prezentul care le aștepta și în care se pot din nou face vizibile, cunoscute și în care își pot în continuare așeza mișcările și efectele lor. Mai departe rămâne ca ele să fie întâlnite de cei care le caută, care doresc să li se întâmple această întâlnire și în continuare să trăiască fiecare dintre senzațiile împărtășite de atingerea lor.
Eugen Cadaru ne propune o astfel de (re)întâlnire în Cișmigienii, ne facilitează accesul în spatele unei cortine dincolo de care se poate vedea un fragment întins și intens dintr-un timp aparent trecut dar cu o istorie neconsumată până la capăt, cu datele ei șterse, dar cu persoanele și personajele readuse firesc la îndemâna prezentului care le face cunoscute în și prin cuvintele lui.
Universul este un mecanism rezonant care reacționează și ne răspunde, ne vorbește prin tot ceea ce ni se întâmplă, nimic nu este bătut în cuie, totul se poate schimba pentru că el se modelează în funcție de gândurile și faptele noastre și, de aceea, ce dăm, aia primim, adică tot ce facem se plătește și se răsplătește…
Povestea nu iese din timp, ci se așază exact în acele date pe care timpul i le pune la dispoziție și în care știe că se poate mișca și face cunoscută, iar într-o continuare firească personajele îi respectă și îi urmează fiecare indicație pentru a se face la rândul lor vizibile, pentru a putea vorbi și totodată să spună, să se spună. Toți cei prezenți în carte par a fi știuți, dar abia în timpul lecturii realizăm că abia de acum în colo se vor putea face cât de cât cunoscuți și cât mai mult înțeleși, dincolo de imaginile lor înghețate în istorii uneori exaltate, alteori exagerate și niciodată explicate. În Cișmigienii se întâmplă acele fapte care își fac personajele cunoscute, care le explică și le continuă astfel viețile și faptele în oricare situație și disponibilitate a prezentului care le recunoaște și le adoptă firesc.
Fac o paranteză. Încă una, de fapt. Toate aceste rânduri pe care eu le-am așternut acum, pe aceste foi, dumneata le vei parcurge abia peste o lună sau mai mult. Stau acum și mă întreb cum ar fi viața noastră dacă ele ar putea ajunge la dumneata în următoarele câteva minute, iar dumneata ai putea să îmi răspunzi la fel de repede? Cum ar fi oare?!
Eugen Cadaru (ne) răspunde la aceste gânduri și întrebări firesc, ne așază la fel de firesc într-un timp eliberat de istorie și alimentat cu istorii descătușând personajele și poveștile lor de aceste eventuale constrângeri ale datării. Totul are loc într-un illo tempore oarecum recognoscibil, dar totodată îndepărtat de oricare oglindă care i-ar putea amplifica reflexiile punându-le într-o lumină mult prea strălucitoare și îngreunând accesul privirii la detalii și la înțelegerea lor. Povestea se detașează împreună și odată cu cititorul ei și merg împreună mai departe, continuă cu detașare ceea ce până acum istoria lăsase să nu se vadă, dar pe care timpul l-a făcut să se întrevadă și să se facă din nou cunoscut, înțeles, refăcut. Cișmigienii este o fotografie mișcată firesc și cu toate libertățile incluse de autorul ei printre toate care pot fi atașate sau aduse în vecinătățile noastre, ale celor care vrem să ne așezăm și să privim acest peisaj mișcător, să îi privim personajele și să le înțelegem cât mai mult din ce pot și încearcă ele să (s)pună în toate aceste mișcări îngăduite și acceptate de tot acest timp (re)cunoscut, înțeles, retrăit.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…