PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Suprafețele lumii

Firul în patru, de Claudia F. Badea, Editura Bibliotheca, Colecția Cultura în Gazeta Dâmboviței

   Lumea se oglindește în multele suprafețe pe care sufletele locuitorilor ei i le pun la dispoziție, oglindiri care la rândul lor asigură multiplicarea și răspândirea acestor reflexii împreună cu strălucirile lor însoțitoare, cu opacitățile și intimitățile care le (cu)prind, care le strâng și le asigură încăperile protectoare în care să se poată păstra și mai departe să își poată continua revărsările spre fiecare dintre teritoriile ce le așteaptă pe fiecare dintre aceste acumulări și așezările  pe suprafețele lor disponibile să le primească. Mai departe urmează fixarea lor, așezarea oarecum definitivă în locurile cu care rezonează în cât mai multe feluri și moduri.

   Claudia F. Badea ne arată cu precizie și cu o luminoasă claritate aceste suprafețe ale lumii, suprafețe pe care cuvintele ei reușesc să le impună, să le arate strălucirile și  să le așeze în asemenea feluri încât toți cei care trec prin apropiere să se lase prinși în fiecare dintre mișcările lor, să se lase învăluiți și amestecați în aceste cuprinderi cuceritoare, covârșitoare ale minții și ale sufletului ei.

Rând pe rând, i-am luat pe toți cei care mai credeau în absolut și ne-am înfipt ghearele murdare în inimile lor ca să scoatem de acolo orice urmă de speranță. Am scrijelit cu ciudă în mințile lor pure și-am sădit acolo sămânța indoielii. Apoi, de vreme ce absolutul era prea sugrumat de efemeritate ca să mai poată trimite vreo rază de lumină spre inimile care încă ar mai fi vrut să spere, ne-a fost ușor să-i întoarcem pe toți, rând pe rând, pe drumul de la absolut spre nicăieri…

   Poezia, strigătul ei înalt care cuprinde mirări, disperări și speranță își lasă la vedere și ea cât mai multe dintre stări și întrupări, dintre doar ale ei posibilități de a face să se spună despre formele în care încap suprafețle lumii, prezențele lor printre noi, printre cei care le primim aici, astfel, gata înfășurate în cuvinte și în fiecare tremur al lor. Toate se adună într-un buchet de emoții care și ele induc intensitatea și tot necesarul empatic prin care impun apropierea, prin care ne atașează fiecăruia seducția și mai departe impunerile ei. Ne lăsăm aduși în această prindere și în fiecare imagine care ne reflectă mai apoi în luminile imprimate și memorate de fiecare dintre aceste suprafețe, de fiecare mișcare și joc al lor în acest gest magic scris și făcut cunoscut de Claudia F. Badea

În viața mea nu trece timpul. Viața mea e un joc de lumini și umbre, un buchet de emoții și experiențe și un mozaic de momente. E cursul firesc al timpului, doar că oamenii mai mult gândesc decât simt. Așa mi-aș dor să treacă timpul…

   Înfășurări (i)logice ale fiecărui gând (ră)sucesc firul în patru și ne fac martori ai fiecărui model care se ascunde discret în împletitura pe care o lasă la vedere de ce-urile și răspunsurile care le completează și le fac vizibilă și cunoscută atingerea, fiecare moment al acestei senzualități așezată în cuvintele ce îi definesc staturile care tot cresc și reușesc să acopere, să umbrească și să protejeze neliniștile acestei firi, exaltările și zgomotele răfuielii ei cu lumea, cu împrejmuirile și cu toate formele de relief lăsate la dispoziția peisajului pe care îl dezvoltă pentru a păstra în alcătuirile lui suprafețele ce se pot așeza și rămâne definitiv pe hărțile luminoase sau sumbre, calde sau reci ale acestei noi lumi, ale acestor niciodată măsurabile cuvinte și efecte ale lor.

 

.Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…