PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Sunetul delicat al inimii

Pe umerii ei, de Eva Maria Salvanu, Editura Cetatea de Scaun

   Poezia este un acord continuu între cuvinte, rit(m)urile lor și sunetele delicate ale inimii, sunete care le presimt, le interceptează și le așază în fiecare dintre emoțiile mereu (re)găsite și puse în mișcările (re)cunoscute ale lumii de ele. În continuare rămâne ca lectura, lecturile lor să încurajeze și să desăvârșească apropierile prin care contopirea care își face simțite intensitățile să se poată întâmpla și rămâne firesc în bătăile, sau în zbaterile din sunetul delicat al inimii care le face auzite și le propune a(u)scultării, descifrărilor și înțelegerilor.

   Eva Maria Salvanu își (în)scrie poezia în aceste registre în care sunt identificate, scrise, enumerate și propuse lecturii fiecare dintre aceste stări ale poeziei pe care ea le deconspiră ca fiind necesare și destul de disponibile să se lase desfășurate, explicate și expuse în cât mai multe dintre împrejurimile noastre, să intre și să rămână în cât mai multe dintre încăperile păstrate de noi deschise ca pentru aceste umpleri ale lor să aibă loc și să se deruleze firesc, natural și cât mai empatic posibil.

Îmi pun obrazul pe fiecare lacrimă a ta

Și grijile mi se topesc în palme.

Locul unde tu calci,

Pe covorul moale de castane coapte,

Se dansează menuet, iar pașii albaștri

Urcă spre inima ta…

   Dragostea înfășoară lumea și povestește (a)numitele (ei) stări chiar aici, Pe umerii ei, pe fiecare dintre aceste suprafețe care de acum pot să conducă mai departe răspândirea acestor sentimente împreună cu amplificările care se lasă văzute, dezvăluite și cunoscute. Călătoria prin teritoriile lumii care astfel se deschide are loc în oricare moment în care poezia se lasă citită și ascultată cu toate notele și gamele ei încăpute pe portativele scrise de Eva Maria Salvanu, iar interpretarea lor nu va face decât să înlesnească apropierile necesare pentru ascultarea și descifrarea sunetului delicat al inimii care bate aici, care își face simțite zvâcnirile odată cu micile și intensele lor zgomote prin care se completează necesarul fond al sound-ului pe care autoarea l-a intuit și dezvăluit în poemele ei.

Acolo unde pasul omului

Este mai mic decât

Firimitura planetelor,

Acolo unde cei de neîntors sunt

santinelele binelui

În numele căruia cu sârguință căutăm,

căutăm cu lacrima

Suspendată pe penel,

Un mic semn

   Urme vizibile sau nu ale vieții, ale sentimentelor încăpute în zilele și în nopțile ei sunt (re)cunoscute și (de)scrise de Eva Maria Salvanu în poezie, în (ne)fireștile ei localizări și atingeri, sunt mai departe înfășurate în cât mai multe dintre stările luminii care le ajută să se facă văzute, să li se vadă mișcările, plecările, rătăcirile și regăsirile toate, toate care se pot lăsa puse, expuse în acest sunet delicat al inimii, sunet amplificat și rostogolit mai departe cu toate stările încăpute în aceste delicate impulsuri notate și întrupate aici de aceste cuvinte.

Arunc aburi pe neumblate drumuri

Și păduri înlănțuite îmi dau răgaz,

Cad umbre pe răcoroase scorburi

Aș desena o punte până la grumaz

   Suntem prinși în mișcările grațioase ale poemelor caligrafiate de Eva Maria Salvanu și rămânem oarecum agățați de și în fiecare porțiune desprinsă de ea din peisajele lumii iar călătoria de aici, de Pe umerii ei până în cele mai apropiate adâncimi propuse de aceste reliefuri se face

Când aluneci șopotind pe un val,

sau când fiecare sunet al poemelor se lasă să alunece, să pătrundă și să rămână cât mai mult și cât mai aproape de mișcările noastre prin aceste niciodată știute sau auzite intensități ascunse și dezvăluite de tot ce încape și se lasă a(u)scultat din neobositele inimi. Eva Maria Salvanu a scris, a compus (și) pentru noi sunetul acesta delicat, ramificat compulsiv și mereu intensificat de poezie, de înțelegerile, de trăirile și călătoriile pe umerii ei care au (con)dus-o și au învățat-o să (pre)simtă fiecare mișcare încăpută și rămasă să spună din aceste întinse sau chiar adânci ale vieții spații și teritorii.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…