PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Suma tuturor fricilor

pulsul nu poate fi minimalist, de Mariana Codruț, Editura Paralela 45, 2019

 

Poezia are curajul necesar de a se manifesta în zone, în lumi și în perioade destul de izolate, destul de departe așezate de anumite teritorii, teritorii care și-au luat denumirea de insule, de locuri (mai) greu accesibile. Aici, în aceste locuri, există, trăiesc și se manifestă poeți care nu pot fi cunoscuți și citiți decât în anumite situații, în acelea impuse de ei, de felul lor unic de a se prezenta și de a se face cunoscuți și vizibili. Tot ei hotărăsc cum și când se poate să ajungi, să intri și să fii în contact cu ceea ce au de spus, de transmis pentru tine și pentru cei ca tine. Este bine ca atenția celui care caută stările oferite de poezie, sau să fie în și lângă ea, să fie prins în vârtejul pe care doar ea poate să îl declanșeze, să se mențină în permanență la tensiuni foarte înalte și să încerce să vadă și să audă momentul întâlnirii cu poezia, cu toate stările ei pe care le poate cuprinde și înțelege, cu suma tuturor fricilor ei, frici și neliniști care îl pot marca, care îl pot ține treaz și prizonier cât mai mult timp.

Mariana Codruț este una dintre autoarele care scriu și care impun acest fel de poezie, care fac din poezia lor o plasă care se desfășoară pe mari suprafețe senzoriale, plasă care prinde în ochiurile ei foarte mult din ceea ce poți lăsa să se prindă. Poezia Marianei Codruț are capacitățile necesare pentru a invada teritorii vaste, pentru a declanșa stări care, la rândul lor, transmit și impun moduri de percepție puternic personalizate, moduri în care poezia devine stare de fapt, biografie și viață reală, dar și necesarul care le face să fie vii și vizibile.

poezia e verticala sângelui tău vizionar

despre care nimic nu știi

când îl auzi foșnindu-ți în urechi.

când se întoarce asupra ta

cu forța necunoscută și te târăște în locuri

pe care le privești tu însuți cu uimire

neștiind că le conții.

Poezia Marianei Codruț este un pic mai mult decât șoc, poezia ei este capcană, una în care, odată intrat, prins, nu mai poți face diferența dintre ce a fost și ceea ce trăiești în acele momente, este o stare multiplicată prin care, cu metode care au ca atribut (ne)siguranța, impun dependența ca mod firesc și natural de a fi, ca manifestare a normalității pe care acum, prins și singularizat pe insula creată și locuită de poetă și de poezia ei, ți-o asumi ca și cum de aici poate fi (re)început și (re)pornit totul.

pe cărare vine lume enormă,

un cap tăiat născând cărarea.

prin sângele lui am mers deseori,

niciodată ajungând dincolo.

dacă mi-ar fi îndestul frică

(frica e iluminare),

aș ajunge.

pulsul nu poate fi minimalist este o așezare de pe un teritoriu nou, dintr-o lume nouă, este o așezare care și-a construit de jur-împrejur insula pe care textul acaparator care se construiește se poate desfășura, pe care își poate expune transfigurările și pe care se pot vedea ridurile rezultate în urma transformărilor prin care Mariana Codruț, scriindu-le, le-a trăit și le-a și asumat. Din pliurile timpului, dinspre puterea nopții, dintr-o istorie cinică sau din sex, poezia vine, se desfășoară și se arată transformându-se într-o natură reală, palpabilă, una care nu (poate fi) bovarică, dar poate să se transforme într-una luxuriantă și acaparatoare.

natura nu e bovarică, nu se dă drept alata niciodată:

nici hrănită cu lecturi romantice regina-nopții

nu-și uită locul. ploaia nu merge prin oraș aferată

ca o actriță și, chiar când cade oblic, vorbește direct,

răspicat – și ei îi e silă de bâiguiala oraculară.

Mariana Codruț este o autoare neobișnuită, este acel fel de scriitor care folosește acele puteri care îi sunt doar ei cunoscute, puteri pe care le folosește pentru a-și aduna fricile și pentru a le izola pe insula poetică special concepută și construită de ea. pulsul nu poate fi minimalist este locul unde își arată și în care se confruntă cu toate aceste frici, este locul unde exercițiile de eliberare și de manifestare a libertăților se pot desfășura fără posibile disturbări și fără eventuale intervenții care pot ataca și zdruncina manifestările acestei sensibile firi. pulsul nu poate fi minimalist este cartea prin care Mariana Codruț ne povestește și ne arată procesul de găsire a cuvintelor care asigură această (auto)izolare, această impunere a singurătății, ca proces firesc al trăirii pe un teritoriu cuprins sub pielea și în mintea acestei personalități.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…