- Durerile
Ecouri lichide de avocado, de Noemina Cîmpean, Editura pentru Artă și Literatură, Colecția ARCANE(Colecție coordonată de Andrei Zbîrnea)
Poezia este un teritoriu extins și pregătit permanent de cuvinte pentru expunerea și pentru spunerea durerilor, pentru aducerea lor continuu în atenția celor care își disponibilizează simțurile pentru apropierea de intensitățile lor, de semne și însemne rămase după ele care de cele mai multe ori rămân ascunse, nespuse, neatinse de mereu absentele și de aceea căutatele cuvinte în care se înfățișează ca corp, ca păstrător al cicatricilor cu care se va (de)scrie mai departe harta acestui nelimitat spațiu pe care se lasă desfășurate durerile împreună și totodată cu textul lor.
Noemina Câmpean scrie continuu acest text, compune sunetele lui și desface mai departe toate aceste imprimări în cuvintele mai mult sau mai puțin ocrotitoare ale poeziei, ale poeziei în care ea își fărâmițează și împrăștie cât poate de multe dintre aceste nuanțe ale substraturilor ei, substraturi căptușite și cu aceste dureri ca adăugări neobosite care îi îngreunează și îi marchează trecerea prin fiecare perimetru al vieții pe care o parcurge, prin care trece astfel.
când mama mi-a oferit o pereche de șosete albe am început să plâng
în călcâiele lor se adunase inocența pierdută
o palidă aducere aminte a mirosului de haine imaculate
în fâlfâirea zăpezii abandonate în câmp
pot spune că toate șosetele au ajuns departe numai eu nu
sunt în același centru de greutate de avocado nesatisfăcător
de unde iese la suprafață firul roșu al ariadnei
aceeași cameră același pat nu și aceleași convingeri
frumosul examinat din punct de vedere neurologic
frumusețea ta incongruentă cu experiențele sau alegerile mele
Durerile sunt senzori și acumulări stranii de stări nelucide și neelucidate de mișcările și apropierile ființei de cuvintele prin care se lasă trimise să se spună în lume, în paginile pe care aceste Ecouri lichide de avocado le desfac în și din intimități ale minții disponibilizată să le arate lumii, cititorilor cuvintelor ei. Noemina Câmpean face acest gest curajos de a-și scoate din anonimat, de a-și striga durerile pe care intimitățile cu lumea și cu întâmplările în care ea s-a așezat le-a amplificat continuu făcându-le să nu mai încapă de cât în dimensiunile acceptate și asumate de poezie, de această poezie a minții și a introspecției care s-a lăsat aici (de)scrisă, pusă pe această partitură încărcată de mișcările și de sunetele intimității, ale fragilităților și ale durerilor încăpute toate în aceste note lichide care exprimă și rostogolesc (în)spre lume ecourile împreună cu cuvintele vieții.
de la bun început am avut doi obraji încremeniți de frig
intrați în hibernare ca inima unei fetițe născute înainte de termen
hiatus de marmură
două picioare compacte cu două trei chiar patru perechi de șosete
ce încercau să stimuleze circulația periferică deficitară
juisare perfidă la ofertele fierbinți de pantofi
Ecouri lichide de avocado are întrețesute în textele ei multe dintre aceste extincții ale vieții încăpute și scrise în asemenea unicizate poetic dureri și în astfel de explicații uneori edulcorate când ajung în adâncimile propuse de cuvinte, de poezia care calmează și înceracă să vindece rănile aduse în apropierile noastre de text și de fiecare dintre lecturile lui, a oricărui motiv care poate semnala și disponibiliza empatiile necesare apropierilor, ale înțelegerilor, ale trăirilor propuse de ele.
pe cearșaful galben pe care până mai ieri dormeau doi
căldură dublă în nopțile cu ninsoare pe pervaz
azi doarme o jumătate de om în groapa comună a celor
care au adus în joc o mână de cărți din care lipsea fix jokerul
Durerile (de)scrise de Noemina Câmpean se topesc și se împrăștie odată cu aceste ecouri lichide, se lasă amestecate în delicata și grațioasa curgere prin albiile desfăcute de fiecare suprafață și epidermă întâlnite în această călătorie a lor continuându-și astfel mișcarea de acoperire prin această inundare controlată a zonelor stricate de cicatrici în așa fel încât lectura și înțelegerea lor rămăseseră într-o stare continuu blurată împiedicând apropierea și oricare altă posibilitate de atingere. Durerile rămân, se amplifică și se lasă citite în formele, în stările acestea ale transparenței pe care a scris-o și ne-a îngăduit-o Noemina Câmpean în poemele ei.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
