PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Structura imaginii

Homeomerii, de Ana Pop Sîrbu, Editura Tracus Arte

   Există anumite locuri în cuvintele, în momentele poeziei în care ne sunt făcute cunoscute și înlesnite anumite atingeri, anumite senzații care sunt ușor recunoscute de corp și răspândite imediat ca stări care copleșesc și îmbogățesc cu formele lor de manifestare imaginile ce urmează și se derulează mai departe. Astfel se ușurează pătrunderile în acele structuri ale imaginii pe care poezia le creează și tot ea le așază în cuvinte care le pot descrie, care le pot spune și explica. Toate aceste senzorialități sunt vizibile în continuare în corpul poemelor, iar cititorul este invitat să se alăture descifrărilor și trăirilor încorporate și mereu adăugate.

   Ana Pop Sîrbu a scris întotdeauna o poezie care se mișcă bine cu și în acest corp, cu această formă a lui de cuvinte care se construiesc permanent, care compun mereu și mereu imagini și permit pas cu pas accesul în structura lor, în pliurile care se disponibilizează și care mai departe își fac cunoscute desfacerile pentru a cuprinde fiecare experiență a fiecărui cititor care caută și încearcă aceste apropieri. Niciun poem nu poate ignora imaginea pe care o conține și nicio imagine nu poate rata așezarea în structura imaginii pe care i-o pune la dispoziție această sofisticată, sigură și calmă construcție împreună cu toate corpurile ce se vor atașa și se vor arăta ulterior cititorului privitor.

Am pierdut jumătate de veac

Să văd limita unor viziuni

 

Printr-o tehnică nouă

Îmi lipesc corpul

De mine…

   Homeomerii este volumul în care Ana Pop Sîrbu își face cunoscute toate temele ce conțin viziuni despre cel mai puțin știut sine, despre cel mai puțin invitat și dispus să se lase așezat și arătat în imagini de până acum, iar tot acest efort și toate procesele însoțitoare ale lui lasă urme din ce în ce mai vizibile și din ce în ce mai adânci în fiecare poem, în fiecare dovadă care păstrează și memorează fiecare dintre toate aceste urme, dintre aceste zbateri și rezultatul lor, adăugările inevitabile în structurile gata oferite de corp pentru a se așeza ordonat și coerent fiecare dintre aceste imagini și mai departe fiecare făcând în așa fel să își impună mai continuu structura proprie și propriul mesaj încărcat emoțional, personalizat și intensificat.

Toate gândurile se termină

În metru antic.

 

Într-o noapte încordată,

Viața și moartea

Au aceeași coerență.

 

Trupurile lor

Sunt de un roșu flamand.

   Toate poemele au corp și mesaj, toate sunt trimiteri la stări care se încarcă intens cu ajutorul simțurilor și ale privirilor, cu sprijinul fiecărui fragment de corp care își poate muta în structurile și coerențele acestor imagini alcătuirile și fiecare secvență a desfacerii și a refacerii lor. Toate sunt numite mai departe și așezate în acest cuprinzător catalog care le asigură enumerările ce le va asigura mai în continuare numirile și recunoașterile, completările necesare adăugărilor care vor identifica și vor monta toate etajele structurii imaginii crescătoare, urcătoare spre înălțimile care asigură cât mai buna vedere și observare a împrejurimilor care cuprind încet, încet și fac vizibilă toată această construcție.

Unele pasaje din cărți se dizolvă

Ca o pudră căzută în mare.

Au pielea fără arsuri, 

Ascunzându-se în cuvinte.

 

Când îți intră în corpul fizic, 

Îți inundă istoria personală.

 

O amiază intensă,

O dungă indigo în poveste…

   Ana Pop Sârbu își asumă în acest volum întregul efort necesar și propus de corpul ei poetic, de structurile lui multietajate și multistratificate toate trăirile incluse și toate eliberările necesare pentru a duce cu bine la capăt facerile și punerile lor în această structură covârșitoare a imaginii care se alcătuiește și care crește continuu adunând fiecare fragment, fiecare rămășiță din senzațiile pe care autoare vrea și poate să le așeze aici și să le spună, să le facă vizibile aducându-și astfel trăirile la îndemâna celui care citește, a celui care vede și recunoaște toate aceste mișcări și fiecare zgomot și tulburare care le însoțește și le povestește.

Totul prinde contur,

Când zgomotul se fisurează…

   Homeomerii este o culegere de vibrații intense,de încastrări ale lor în structurile delicate ale imaginii și de vibrații expuse pe frecvențe cât mai accesibile pentru simțuri și cât mai disponibile să le asigure multiplicarea și transmiterea, adăugările și creșterile care le însoțesc. Aici, în această structură sofisticată și desfășurată cât se poate de mult sunt întâlnite la fiecare pas toate culorile și decorurile care le fac vizibile, care le aduc în proximitatea vederii creându-se astfel colecția de imagini ideală și necesară pentru a menține, pentru a susține și pentru a corporaliza întreaga structură și toate țesăturile ei în care se pot vedea și simți siguranța fiecărei așezări, și a fiecărui moment care face cunoscut și apropie spunerile și toate reverberațiile lor, toate ecourile împreună cu fiecare derulare a lor și cu orice așezare în corpul cu care interacționează, și în care se poate desfășura și mai departe așeza.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…