PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Silabele îndrăgostirii

iubilotest, de Mariana Laureta Balaban, Editura INSPIRESCU

Pașii prin care au loc apropierile necesare îndrăgostirii se fac de cele mai multe ori în stările moi și profunde ale tăcerii, în acelea ale zâmbetului și mai departe în ale atingerilor care presupun multe, nenumărate și căutate să fie înțelese gesturi. Pași mici,înceți, rari așa cum silabele fac să pară că unele cuvinte sunt mici și pot fi spuse rar, înțelese ușor, auzite corect și făcute astfel părtașe la întregul ritual în care toate acestea se desfășoară. Îndrăgostirea se amestecă și se face simțită odată cu toată această rostogolire a firii în spațiul pe care silabele îl fac cunoscut odată cu rostirea, cu spunerea sacadată în care sentimentele și trăirile lor se pot desfășura și impune.

 

 

Mariana Laureta Balaban ne (con)duce prin acest text așezat în silabe, fragmentat de emoția spunerii și a expunerii lui în formele poetice care îl recunosc și care îl acceptă reușind să îi facă văzute semnele pe cât mai multe suprafețe și să îi trimită semnalele în cât mai multe teritorii ale vieții pentru care sunt necesare, care le caută pentru a și le adăuga și a le face să fie cât mai vii și cât mai binevenite pe cât mai multe traiectorii, în cât mai multe adâncimi.

simfonia degetelor stinge liniștea nopții

cu liber la iubire fluidizând concepții

concertăm idilic atingând doimi

înfășurați în dantele de patimi…

Suntem încărcați și puși în mișcare pe fiecare palier al acestui iubilotest, al acestui spațiu în care fiecare corp își caută, își primește și își înțelege adăugările, mereu noile adăugări împreună cu noile simțuri completate de trăirile lor și de fiecare altă noutate ascunsă în siajul fiecărui cuvânt părtaș la silaba ce își caută și ea întregirea, completarea care trebuie să îi adauge sensul necesar spunerii până la capăt.

Puloverul meu de vreme rea

Îmi încălzește și gândul și inima

Și fiecare fir din care e croșetat

Mă coase de tine în model acreditat

Încorsetarea asta îmi dă și aripi și aer

Mă scoate brusc din spațiul stingher

Umple tăcerea cu care fals mă alintam

Sparge căderea în care cădeam…

Sentimentele și înțelegerea lor nu se silabisesc ci se expun în continuare în cuvintele necesare pentru a le arăta întregimea, creșterea continuă și fiecare amplificare ce le asigură umplerea fiecărui cotlon golit până acum al vieții. Toate își caută aici completările și cuvintele pentru a-și face cunoscute corpul întreg împreună cu mișcările lui de-a lungul acestui întins și niciodată obositor ritual al îndrăgostirii și al dezvăluirii ei.

Inert e aerul până îți asiguri plonjarea înapoi

O zi și altele după ea rămân suspendate

în creierul dorului

Număr zilele și le înfășor în ghem de strigăt

Urăsc inertul, urăsc strigătul de dor

și îmi doresc să mă

Ții cuplată la tumultul de sentimente…

Mariana Laureta Balaban își exprimă și își face cunoscute simțurile și căutarea locului lor în fiecare cuvânt pe care corpul il construiește pentru a putea (sus)ține acest discurs și textul întreg al acestui iubilotest acceptat și folosit de ea pentru a ne face cunoscute silabele necesare scrierii întregului care o susține în spațiile mai mult sau mai puțin cunoscute al acestui teritoriu mereu în expansiune al îndrăgostirii, al expunerii și al spunerii ei.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…