PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Puterea cuvintelor

Fragil, de Simona Goșu, Editura Polirom

   

   Cuvintele fac tot ce pot ca să spună, îi pun la dispoziție celui care le folosește, care le scrie și care le așază în text, în povești tot efortul și toate înțelesurile lor pentru a-și face vizibile puterile, toate puterile care le sunt alăturate odată cu scrierea, odată cu spunerea și mai departe odată cu parcurgerea lor. Puterea lor, a cuvintelor este nelimitată, este dispusă și disponibilă să se amplifice tot timpul și să încurajeze aceste creșteri, aceste ieșiri din oricare matcă sunt așezate și pregătesc mai departe atingeri, acele atingeri care se transformă în semn permanent pentru cei care simt aceste stări ale lor, ale cuvintelor și ale acestor puteri nelimitate ale lor.

 

   

   Simona Goșu își încarcă toate cuvintele cu toate aceste puteri, cu toate posibilitățile lor de a cuprinde și de a face vizibile lumi împreună cu tot ceea ce este în ele, cu tot ce se lasă văzut, ascultat și înțeles din tot acest corp uriaș care dospește și crește tot timpul. Naturalețea cu care sunt spuse și expuse ascund puterile care le potențează și care le ține în lumină, care le așază în acea lumină ce le poate pune în valoare adevărata, via și permanenta strălucire care le însoțește, care le acoperă cu umbrele și tandrețile melancolice necesare valorizării lor. Toate au în spate fonduri care sunt bine alese și care le face să își arate integral toate posibilitățile de a-și face cunoscută povestea și întreaga cuprindere a ei. Toate cuvintele aduse de Simona Goșu în text cresc aceste povești crude și insolite, aceste stări de fapt care traversează corpul cititorului de la un capăt la altul și care pot și știu cu adevărat să lase în urma lor acel semn distinctiv, acea urmă care strigă și în care poate fi citită mai târziu starea întreagă împreună, la un loc cu toate impresiile ascunse sau vizibile ale ei.

… Bărbatul îi eliberează mâinile și se afundă în canapea. Ea scutură încet palmele, își răsfiră degetele. Fărâmele de tutun se desprind și se împrăștie cu sunete stinse pe masă. Își lasă capul pe pieptul lui și închide ochii. Își adâncește fața în cămașa lui, i-aude bătăile inimii. Inspiră de mai multe ori și îi simte mirosul- mirosul lui de coajă de copac…

   Fragil este o culegere sobră de cuvinte care se strâng, care se adună în povești din ce în ce mai acaparatoare de-a lungul parcurgerii lor, este o carte în care ne este făcută cunoscută întreaga atmosferă în care sunt integrate poveștile împreună cu întregul decor care le însoțește și cu toate garderobele incluse. Există aici priviri și consecințe ale lor, sunt făcute cunoscute dureri mici și dureri mari, iar toate coboară și urcă permanent peste și pe sub pielea cititorului, se așază cu multă siguranță în toate aceste porțiuni disponibile ale corpului lui și îi asigură încastrarea printr-o permanentă săpătură mută și neobosită, una discretă, continuă și covârșitoare.

… Marina stătea cu nepoata atât cât îi permitea viața de artistă, dar nu cât ar fi avut nevoie Andra. Știa și ea cum e să stai toată ziua singură cu un copil mic. Avea douăzeci de ani când se născuse Andra, Felix o ceruse de nevastă abia după doi ani- nimeni nu mai credea s-o ceară, nici măcar ea. Andra venise pe lume iarna și îi fusese greu. Contează mult în ce anotimp se naște copilul când mama stă singură cu el…

   Cuvintele folosite de Simona Goșu împreună cu toate poveștile pe care le construiesc, la un loc cu toate puterile lor fragilizează atmosfera acestora, contorsionează imaginile și propun și impun o serie de stări care invadează conștientul și subconștientul, văzutul și nevăzutul care încap în spațiul care le înconjoară și în care se lasă făcute vizibile și (pre)simțite. Privirea intensă și ascultarea aduc în față, în prim plan imagini esențializate ale universului cotidian ce se lasă descoperit, văzut și arătat astfel.

… E liniște și albul ondulat e singurul care se mișcă ca niște ape necunoscute…

   Fragil este o carte puternică și se lasă parcursă de un REM continuu, de unul permanent care menține și susține o alergare continuă a pupilelor după imaginile propuse de toate cuvintele așezate în aceste povești de autoarea lor.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…