PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Puterea celor fără putere

Singuraticele, 9 perspective feminine, Anca Zaharia(coordonator), Editura Neverland

Puterea dă viață, o adaugă în permanență cu fiecare fragment din fiecare poveste a ei care se poate atașa și care astfel poate să întregească o ființă, aceea care (își) cere tot acest necesar pentru a putea să meargă mai departe și să ducă totodată în memoria ei fiecare dintre durerile sau bucuriile care i-au hrănit toate aceste amplificări curajoase și benefice, toate aceste urcări ce le-au urmat căderilor, iar mai departe continuarea lor în structurile vii ale vieții care și-a completat și și-a desfășurat astfel zilele ce au urmat pregătindu-le și întărindu-le pe cele care urmează, care stau în așteptare pentru a putea primi în orele lor celelalte momente ale existenței ce trebuie să fie dusă mai departe, continuată.

Singuraticele este o antologie de povești din care se pot afla amănunte și întâmplări corecte ale unor vieți prinse din viața intimă a celor care le fac aici cunoscute, care ni le apropie atât de mult încât aproape ne integrăm în tot ce aflăm citindu-le, chiar putem identifica anumite momente al căror firesc neplăcut cu siguranță l-am ignorat până acum și l-am lăsat să funcționeze mai departe în tăcerea care îi creștea mereu și mereu durerile și nesiguranțele celor care se aflau în acele vâltori, în stările acelea atât de greu de adus la lumină și de înțeles. Aflăm de aici cum se naște și cum crește puterea într-o fire și într-un corp ce aparent pare a fi fără putere, ce nu pare a-și disponibiliza resurse pentru a răzbate și pentru a trece peste greutățile impuse, și de a trece peste ele. Sunt pur și simplu lecții despre atașarea acestor stări și situații ale puterii pe care femeile și mamele au îndrăzneala să le tulbure și să și le aducă în fire, la îndemână, iar mai departe să se folosească de ele firesc, tulburător de firesc.

Masa asta mică și șubredă este una la care stai singur… – Ana Mănescu

Sunt aici aduse cât se poate de multe intimități din încăperile care păstrează între zidurile lor dureri, suferințe, tăceri și muțenii care încarcă totul atât de mult, care își ajută cititorul să își mute privirile în fiecare dintre vecinătățile disponibile, în fiecare dintre apropierile care încep să își facă simțite adâncimile și toate locuirile urâte ale vieții căreia până acum i se puteau ignora aceste manifestări, fiecare dintre tulburătoarele exemple ce întotdeauna sunt la îndemână, dar deseori nevăzute.

E vorba despre prietena mea toxică, singurătatea…- Ana-Maria Gheorghe

Lumea povestită aici chiar există și asta aflăm cu fiecare pas pe care îl facem în corpul acestei cărți, în firidele care țin în ele toate rănile nevindecate și poveștile oblojirii lor în singurătate, sau cu ajutorul care a ținut oarecum anumite tristeți la distanță, puțin îndepărtat, și astfel s-a putut merge mai departe, astfel corpul și viața lui au putut să se reîncarce cu acele substanțe necesare alăturării fiecărei puteri care ridică și ajută continuarea călătoriei, mersul mai departe.

Să fii mamă singură e ca o medalie, toată treaba e că are două fețe, iar te muți, de data asta voi două, iar schimbi casa, cerul…- Iulia Șchiopu

Singurătatea îmbracă multe haine și poartă multe fețe prin așezările lumii, dar puține sunt persoanele care pot să cuprindă și să înțeleagă aceste povești, și mai puține să le spună și să ne propună toate aceste apropieri de fiecare dintre toate aceste imagini completate de cuvintele necesare pentru a fi transportate în lumea aceasta scrisă și spusă astfel. Sunt așezate aici fiecare dintre amănuntele care pot completa și explica trăiri și fantasme, vise și toate fricile incluse de neașezarea lor în tiparele necesare, normale, cunoscute.

Maternitatea este un animal de pradă. Sălbatic, colțos, animat de frică și de instinct…- Ilinca Damian

Singurătatea mocnește în fiecare strigăt de ajutor, în fiecare dintre zbaterile pe care tot ce o înconjoară le pune în neliniștea ce urmează să acapareze și să stăpânească firea pe care a pus stăpânire, și ai cărei pași încearcă să îi conducă și să îi coordoneze.

Nu vreau să mai cosmetizez o realitate care îngroapă femei la doi metri sub pământ. Am fost foarte aproape de a fi îngropată și eu…- Gabriela Feceoru

Mai departe, sau mai aproape sunt viețile și toate cotloanele ei, toate cele luminate împreună cu cele întunecate care nu mai pot, sau care nu mai vor să iasă la lumină, care nu mai vor să se așeze în tiparele normalității, ale liniștii și ale fiecărei stări bune ale ei, ale fiecărei dintre acele împliniri care propun răgazul binevenit și necesar refacerilor.

Singurătatea înțeleasă ca însingurare nu are legătură cu prezența altor oameni în jurul tău sau cu orice altceva din afară. E o stare care vine dintr-o neputință de a-ți găsi locul în lume…- Anca Docea

Greutățile și lipsa înțelegerii amplifică toate stările care construiesc această mare anxietate din care nu se mai iese ușor, în care fiecare zbatere pentru a te scoate mai rău te așază în adâncul ce nu se mai sfârșește, ce nu își mai face cunoscută limita de jos unde greu mai este întreținută speranța și ușor sunt scoase în evidență complexele, neputințele și toate descurajările lor.

La fel ca multe alte lucruri din viețile noastre, fricile sau lipsa lor țin și de cum ne spunem povestea…- Cristina Ștefan

Peste tot în poveștile păstrate de această carte se vede și se face simțită viața, toate palpitațiile care încap în întâmplările ei frumoase sau nu, fericite sau nefericite, dar de aici suntem învățați că se poate întotdeauna merge mai departe și că este posibil să poți învinge stările și trece barierele lor dacă știi să îți găsești locurile unde să pui, să așezi acele punți care pot și trebuie să înlesnească traversările spre limanul care aduce odihna și posibilitățile de a merge mai departe.

Poate că n-a fost mereu ușor și poate că acum am tendința de a vedea lucrurile mai roz decât au fost de fapt, dar știu că niciuna dintre problemele cu care m-am confruntat atunci n-a însemnat nici măcar o zecime din răul pe care l-am trăit…- Camelia Cavadia

Desfășurări și înfășurări ale lumii identifică și separă persoanele prinse în aceste vârtejuri care strică orice fel de aranjament, care strigă dar nu sunt auzite, care sunt văzute dar nu de ajuns de clar în toată această vâltoare care nu lasă nimic să se vadă până nu este spus, până nu este adus și așezat în cuvinte. Astfel totul devine mai clar, mai vizibil și poate mai înțeles.

Așa este povestea asta: totul este un haos…- Ana Maria Popa

Cuvintele pot întotdeauna să spună multe, iar acelea care se scot din cele trăite ale vieții pot chiar să însemneze cu fiecare punere a lor în textul care tot crește și care tot povestește fiecare moment al acestei exorcizări care vindecă și care ajută povestitoarele să își încurajeze mersul mai departe, continuarea poveștii în noile desfaceri pe care noi și noi tipare le pot pune de acum la dispoziție celor care le caută mai departe provocările.

Nu am vrut să repet istorii, așa că am început să cercetez dedesubturile singurătății înainte de a-mi asuma pe deplin această calitate…- Anca Zaharia

Singuraticele este o carte care ne aduce la îndemână acele semne transformate în povești pe care viețile le pot lăsa în structura unei persoane, pe care le pot așeza definitiv în sufletele, în visele și toate trăirile ulterioare ale lor care mai pot să le țină, să le încapă și să le facă să fie spuse și auzite. Toată lectura acestei cărți impune liniștea ca decor pentru descifrarea oricărei mișcări ce a putut să fie memorat de fiecare viață și mutat mai departe în cuvintele care de acum l-au făcut spus, l-au transmis și mai departe l-au impus ca un posibil manifest de care trebuie să se țină seama. Este în același timp un manifest curat și convingător în care sunt așezate fiecare dintre stările pe care și le pot arăta persoanele care până acum nu-și cunoșteau, nu-și știau toată această putere și toate încărcările și amplificările ei care le pot însoți și ajuta în toate încercările formatoare de acum și până mai departe de ele.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…