Meșterul MANOLE, opera rock. Compoziție și aranjament muzical: Josef Kappl; Libret: Victor Cârcu; Conducere muzicală: Alexandru Ilie; Dirijor: Aurel Muraru- Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”
Mitul zidirii s-a mutat firesc de fiecare dată într-o niciodată ascunsă dorință de creștere, de zbor, de eliberare a celui, a celor care s-au angajat în trăirile ei, în consumările și adăugările crescute întotdeauna de aceste eforturi propuse de creativitatea din țesăturile firii, din adâncimile minților care vor să (se) ridice și astfel să poată să vadă cât mai de sus și cât mai departe pregătindu-se astfel de inevitabilul zbor al eliberării, al mutării definitive în spațiile pe care muncile acestui mit așezat în dorință și mai departe în înfăptuirea, în materializarea lui le-a ajutat să se arunce și în care mai departe își vor desăvârși împlinirea acestor munci și eforturi amplificate mereu din stările lor.
Zidirea este un pridvor, un loc în care este cunoscută și înțeleasă așteptarea, pregătirea pentru găsirea și traversarea spațiului care se extinde de aici și care crește în urma ei la fel ca timpul care rămâne să-i memoreze gândurile ce îi preced mișcările, este totodată acel spațiu premergător intrării, al înaintării în interioarele care se pregătesc pentru călătoria care începe în spațiile lor. Mai departe se desfășoară povestea, se văd și se aud cuvintele ei însoțite de imaginile care însoțesc muzica, muzica pe care Josef Kappl a auzit-o și a pus-o la un loc, împreună cu ele astfel încât mitul niciodată limitat în timp înviat mereu de poveste în Meșterul Manole să se poată desfășura în stări cât mai apropiate de desăvârșire, de înțelegere și de aducere în prezentul din care nu a plecat niciodată.
Meșterul Manole, opera rock întrupată de muzica lui Josef Kappl împreună cu cei care au așezat-o în/pe scenă nu este doar o redare muzicală a cunoscutei balade care ne spune un mit, ci este pur și simplu o re-scriere a ei, este o nouă înțelegere a facerii și a trăirii și interpretării ei, a înțelegerii fiecărei fapte care se poate înscrie în această complexă desfășurare artistică, în și pe acest nou teritoriu care a fost descoperit, dezvăluit și pus la dispoziția parcurgerii, a călătoriei care nu se va mai termina niciodată.
Scena (își) încape povestea, cuvintele și muzica ei, orchestra și interpreții, dar și privirile împreună cu emoțiile și simțirile celor care asistă, care văd și ascultă, ale spectatorilor care încet, încet se așază la rândul lor în această poveste care nu își caută sfârșitul ci doar necesarele înțelegeri ale fiecărui pas spre sacrificiu, spre acceptarea lui care se desprinde din desfășurările și extinderile ei. Suntem aduși și păstrați în fiecare sunet și în fiecare însoțire a lui de voci, de dans(uri), de cuvintele pe care ele le atașează vieții și care continuă să îi (de)scrie desfășurările, întâmplările cu toate senzațiile, sentimentele și (ne)împlinirile lor.
Josef Kappl s-a pus în povestea care l-a inspirat, a îndrăznit să nu rămână în nesfârșirile impuse și propuse de vremuri și de timpurile lor și a reușit să își ducă la capăt alcătuirea care lipsea, a reușit să aducă în spațiul mitului și a poveștilor lui sunetele, sunetele înfășurate în muzică și în gesturile distinse ale ei, mai departe în fiecare dintre alcătuirile noi de acum ale lumii care le primește, pe care le face auzite și care de aici le propune rămânerea pentru cât mai multă vreme în fiecare fire cu care s-au întâlnit.
Meșterul Manole, opera rock, de Josef Kappl ne propune această așteptare, această stare de ascultare în acest magic și bine luminat pridvor care are în alcătuirile lui toate stările și emoțiile așteptării desfacerii, descrierii, desfășurării și înțelegerii desăvârșite de muzică, de dans și de fiecare dintre intensitățile aduse cu ele în apropierile noastre, spre/către interioarele pregătite astfel să primească și să păstreze fiecare semn ce (se) va alcătui și va rămâne ca martor, ca memorator al unei minunate desfășurări înțeleasă și îngăduită mai departe de fire.
Meșterul Manole, opera rock este un spectacol complex și toată această complexitate împreună cu desfășurările ei (ne) sunt făcute cunoscute/interpretate de: Manole: Florin Budnaru; Miruna: Daniela Bucșan; Povestitor: Florin Ganea: Cor: Carmen Anghel, Miruna Dascălu, Cristina Popa, Alexandra Țurcanu, Carmen Angheloiu, Adina Ciocoveanu, Claudia Deleanu, Ana Maria Racu, Ana Maria Moldoveanu, George Matei, Răzvan Rusu, Marius Meragiu, Dumitru Filip, Mihăiță Radu, Alexandru Vasile, Andrei Predescu, Septimiu Urzică, Alexandru Onea ;Balet: Alexandru Boriia, Sabina Ioniță, Marina Stanciu, Bianca Flueraș, Eva Gurtovaia, Melis Ramazan; Trupa Rock: Josef Kappl- chitară bas, Nicu Patoi- Chitară, Marcel Moldovan- tobe, cu participarea Orchestrei, Corului și Baletului Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
