PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Prezent, prezențe

SPECII, de Cristian Fulaș, Editura POLIROM

   Scriitorul, cel care descoperă și (își) scrie poveștile caută să se apropie cât mai mult de prezentul care le conține și le derulează în paginile lui pentru a reuși să identifice și să scrie despre acele prezențe care îi pot (a)duce și păstra povestea în paginile viitorului, ale timpului ce urmează poveștii care le poate păstra și le poate asigura mai departe întâlnirea cu cititorii care sunt, cu aceia care urmează să fie și care astfel pot să (con)țină și să mențină aceste mișcări ale prezentului mereu mutat în viitor odată cu fiecare lectură care vine și îi alimentează perenitatea. Fiecare poveste își aruncă cuvintele din prezentul scrierii ei în viitorul lecturii care o poate scăpa, care o poate salva și duce în cât mai întinse spații îngăduite de timpul care le urmează.

   Prezentul se lasă greu scris și se alimentează cu fiecare dintre acele prezențe care îi pot așeza conținutul în povești, în cuvintele ce le pot amplifica stările, (des)compunerile și transformările în care se lasă duse și conduse toate aceste mișcări ale lor identificate de autor, de cel care le intuiește, care le vede și mai departe le scrie. Cristian Fulaș a privit și a ascultat cu atenție imaginile și mișcările prezentului în care trăiește, pe care îl locuiește și a reușit să îi aducă la suprafață acele prezențe din care și-a construit modelele, personajele, aceste specii necesare transportării lor din prezent în viitorul poveștii și mai departe în acel timp în care se vor păstra ca întâmplări, ca mărturii ale lumii.

S-a smuls din reverie, deși exercițiul de gândire a viselor era exercițiul lui preferat și extrăsese din el nenumărate momente de fericire. S-a concentrat pe ce avea de făcut, în fond, trebuia să scrie câteva rânduri și avea să o facă, nu putea risca să rămână fără sprijin pentru atâta lucru. Social media e tărâmul fără memorie, își spunea liniștit, pot spune orice, zece minute mai târziu alt dobitoc va spune una și mai gogonată decât a mea și eu voi fi uitat până la următoarea postare, social media e cea mai bună lume posibilă, acolo nu există consecințe pentru rău…

   Ne sunt așezate în față oglinzi, acele oglinzi în care pot să încapă cât mai multe dintre prezențele care le dau substanță, alură și consistențe personajelor identificate de Cristian Fulaș în mișcările, în cuvintele și în gesturile acestor specii descoperite, dezvăluite, (de)scrise și puse să se povestească aici, în paginile desfășurate în încăperile mai mult sau mai puțin luminate ale istoriei, ale vremurilor, ale prezentului în care sunt identificate, din care sunt scoase și transportate în cât mai multe dintre scenele și actele în care le putem vedea, observa și citi mișcările prin și din straturile vieții, ale vecinătăților noastre. Putem astfel să (ne) observăm odată cu ele și să ne așezăm la rândul nostru în aceste file ale prezentului, mai departe să încercăm să îi înțelegem desfășurările, faptele și consecințele lor.

Dacă, în continuare, ar fi dat de înțeles că uriașa manifestație de susținere programată pentru acea zi avea să se desfășoare conform programului stabilit, dacă sutele și miile de autocare și trenuri ar fi pornit spre capitală, umplând până la refuz străzile și bulevardele, blocând totul, înecând lumea într-o interminabilă scandare a libertății și adevărului, așa cum le susținea el, în fond, forme ale libertății și adevărului la fel de valabile ca oricare altele, doar că ușor diferite de alte variante?…

   Suntem ținuți, păstrați și obișnuiți într-un prezent puțin știut sau cunoscut, în acele subterane niciodată vizibile până cînd undeva apare fisura care face ca ce era doar intuit să se arunce, să izbucnească în lumină și să își facă vizibile și simțite acele prezențe care îi confecționează structura și îi mențin țesătura cu toate nodurile, ițele și poveștile ei.

Nu o nouă nobilime, pentru că așa ceva nu existase niciodată cu adevărat în România, ci o burghezie a parveniților care lui îi plăcea și care – la urma urmelor – era imaginea lui în oglindă….

 Specii este romanul în care Cristian Fulaș ne înlesnește priviri spre și lecturi din prezentul citit de el și ne apropie firesc de toate acele prezențe de care s-a apropiat, pe care le-a construit și le-a pus să populeze cu mișcările, cu gesturile și cu cuvintele lor toată această frescă (ne)firească a lumii în care locuim, în al cărui prezent trăim și ne lăsăm povestiți sau despre care încercăm să aflăm și să spunem, să trimitem cât mai departe, cât mai mult în timp, în viitorul care le completează și le amestecă în straturile și în vremurile lui .

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…