PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Prevestirea, A doua față, de Ionuț Cristache, Editura Leviathan

   Posibilitățile și capacitatea literaturii de a spune mai departe, de a spune despre ce urmează și despre cât mai multe dintre stările vii ale viitorului nu s-au oprit niciodată, nu și-a lăsat niciodată cuvintele să lâncezească, să se așeze sau să își oprească posibilitățile de interpretare. Se naște astfel și se impune cititorului un fel de estetică a presimțirii și a previziunii, o colaborare care devine firească între simțuri, care conduce atât de ușor la interpretări ce povestesc și chiar spun în forme cât mai clare, și cât mai deschise despre ceea ce urmează, despre fiecare consecință a lor dacă nu sunt atent ascultate, asumate și înțelese. Asta rezultă citind atent anumite cărți scrise special de autorii lor ca să vorbească despre lucruri întâmplate după ce au avut loc în mințile lor, în locurile deschise din creierul lor pentru a fi citite, pentru a fi duse, spuse și transmise cât mai departe cu ajutorul cuvintelor care le asigură de acum călătoria în lume, transportul. 

 

  

   Ionuț Cristache se asigură încă o dată că previziunile analizelor și înțelesurilor lui se așază corect în structurile căutate de el ale poveștii care le poate adopta și înțelege, în acelea ale acestor stări și ale acestor creșteri îngăduite de ele în mintea lui, în mintea care le caută tot timpul înțelesurile și interpretările necesare explicării, iar mai departe adoptării lor în structurile vieții, în fiecare dintre alcătuirile ei care le face necesare apropierile. A doua față are chiar această structură de oracol, de cuvinte care știu să spună despre alcătuirile lumii împreună cu dedesubturile lor ce se lasă mai greu înțelese, văzute, observate. 

Era ca și când diavolul privește lumea atent, mai înțelegător decât unii dintre semenii noștri. Cine ar vrea să lucreze pentru mine?, se auzea întrebarea întunericitului domn. Un servitor care-și urăște stăpânul? Sau, poate, un bolnav la capăt de suferință? Oricum, sunt prea mulți ticăloși în jurul nostru…

   Cartea este un curs despre atenție, despre posibilitățile unei persoane mutată în starea de personaj de a putea să vadă dincolo de cortinele lăsate special să ascundă, dincolo de cortinele așezate intenționat în fața celui care vrea să aprofundeze și să înțeleagă pașii acestor procese ale intrării în stările acestea din care după aceea se poate ieși greu sau deloc. Puterea de a observa, de a fi atent se plătește cu acutizări severe ale problemelor din interiorul celui care le accesează și le caută înțelegerea, se plătește cu ruperea de lume și de timpul real al ei, dar și cu amplificări greu de ținut în frâu ale vieții personale, ale firidelor ei până acum ținute departe de ochii curioși ai celor din afară. De aici mai departe totul se mută în prim plan, la îndemâna tuturor, iar administrarea și conservarea lor devine corvoadă, sau încă o greutate de dus, de adus și de scos cât se poate de bine la liman.

Se mai spune, uneori, că nu contează detaliul, ci eternitatea. Avem toată veșnicia la dispoziție, toată viața o întindem înaintea celorlalți. N-ar mai rămâne decât să învățăm cum să facem să nu ne împiedicăm de cocoașa umflată drept în ușa de la intrare…

   Suntem ținuți într-un suspans intelectualizat de fiecare situație care se lasă dezvăluită și ale cărei sunete se lasă încet, încet auzite, care lasă în continuare să li se vadă construcția și fiecare element al structurii ei. Toate aceste detalii sunt așezate discret la îndemâna celui care le caută și care mai departe se pune în starea de a le urmări, de a le înțelege fireasca sau nefireasca așezare. Luminile se aprind încet și pe rând, iar iluminarea căutată își lasă stările să se introducă încet în fiecare moment regizat de autor și păstrat într-o scenografie sobră, semiîntunecată și difuză pe alocuri. Totul pentru a marca și pentru a face cunoscute micile nesiguranțe necesare acestor treceri și petreceri printre țesuturile vizibile și invizibile ale acestei lumi, ale acestei lumi concepută și condusă de oameni neștiuți și care nu se știu de fapt între ei, care nu se cunosc și nici nu își acordă această șansă vreodată.

Vocea savantului tânăr din dreapta lui era ca o cretă care scârțâia pe tablă, iar ecranele calculatoarelor din birou păreau dovada clară că nimic nu se mai întoarce, în lumea de azi, la poveștile de căutat în memorie. I se întâmpla ca și odinioară, uneori gândea urât despre cineva și, mai târziu, îi părea rău. Citise el într-o carte că un văl opac îți astupă cristalinul și începi să distingi lumea cu dificultate și aproximație. Le-ar fi spus vocilor pe care nu le mai asculta că toate acelea nu erau decât o retragere demnă dintre evenimentele triste ale vieții și o intrare banală într-o lume mai bună, aflată la marginea speranței…

   Ionuț Cristache se lasă prins în stările personajului său, își lasă gândurile la îndemâna lui și îi încurajează faptele de prevăzător, de neascultător și de rebel oarecum refulat, de om căruia îi lipsesc ceilalți oameni necesari pentru a-și face cunoscut curajul de a arăta goliciunile văzute și înțelese, mai departe curajul este mutat în cuvinte, revolta își îmbracă manifestările într-o poezie tristă, copleșitoare și de lungă durată. O melancolie densă locuiește toată această aventură care ne este pusă la dispoziție în A doua față, în această (re)încarnare a lui Ianus în fiecare dintre viețile ascunse abil în toate aceste cuvinte.

   Suntem așezați confortabil în stările necesare înțelegerii și adoptării poveștilor lor, a alăturării pe care ele o impun și ale cărei căderi și urcări le întrețin permanent în paginile care curg de-a lungul acestei lecturi, a acestei povești care spune despre neajunsurile ascunderii și despre greșeala continuă a noastră de a ne împotrivi ca ce se vede să fie văzut, și ce se poate spune să nu fie spus. O carte vie, vie ca un manifest și melancolică exact cât trebuie pentru a ne face cunoscute și aduse la îndemână necesarele tenebre în care preferăm să locuim fără să le cunoaștem.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…