PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Plăcerile lecturii. Poveștile lor

Roata plăcerilor, de Valeriu Gherghel, Editura Polirom, 2018

Nevoia de a te salva, nevoia de a te menține și de a rămâne la suprafață și viu, tot acest efort uneori se vede, iar alteori se simte. Efortul de a merge mai departe, de a merge mai departe cu tine, mereu îmbogățit și mereu adăugat, amplificat de fiecare apropiere de simțurile, de fiorurile cunoașterii și de modurile prin care se poate intra în mrejele ei. Efortul și bucuria ascunsă de a nu mai ieși așa cum ai fost, de a merge mai departe pe drumurile căutării obosit, mulțumit, fericit, și așa mai departe. Despre toate acestea, despre toate aceste senzații încărcate și încercate, despre toate ritualurile de învățare și despre riturile de inițiere necesare, cu dragoste, cu bucurie, cu ciudă, cu nerv(i), ne povestește Valeriu Gherghel în Roata plăcerilor, în această carte unică, în acest eseu erudit și atins prin destule locuri de aripile calde și lacome ale poeziei, în acest fel cuceritor de a ne ține un discurs vizibil îndrăgostit, discurs de-a lungul căruia sunt arătate, prin metode cuceritoare de apropiere, toate poveștile care trebuie cunoscute ale lecturii și toate plăcerile ce decurg în urma frecventării lor.

… dacă o anume carte e memorabilă, adică dacă se ține minte de la sine, dacă produce o urmă, o amprentă pe creier, un vestigiu „livresc”, mă întreb de ce ar mai trebui s-o recitim, când ar fi suficient s-o recităm…

Multele și marile minuni ale lumii văzute s-au înmulțit și, cu toate acestea, sunt puține pe lângă cele pe care Valeriu Gherghel ne ajută să le (re)vedem aici, pe lângă culorile pe care privirile de cititor trebuie să le suporte, și pe lângă toate senzațiile pe care suntem acum obligați să ni le asumăm și să le consumăm până la capăt. Sunt adunate și inventariate aici, în Roata plăcerilor, sunt desfăcute, curățate de coaja lor, și lăsate să fie cunoscute, să le fie adulmecată mireasma și să fie admirate în toată frumusețea disponibilă pe care făptura povestită aici o are. Lectura ca patimă, lectura ca bucurie și ca necesitate, ca loc de pierzanie și ca manifestare firească a vieții, a fericirii care îi încarcă și îi completează fiecare zi, transformându-le în descărcări firești ale lecturii, ale lecturii care se scurge picătură cu picătură în pielea cititorului, intrând apoi, firesc, în carnea trupului lui viu, în viața lui.

… Cred că Roland Barthes avea dreptate: există lecturi de plăcere, lectures de plaisir, și există lecturi jubilatorii, lectures de jouissance. Avem mereu posibilitatea de a opta între ele. Citești o carte pentru a retrăi o plăcere veche și citești o carte pentru a trăi/căuta una nouă…

De aici, din mrejele dulci, dar severe, ale lecturii pasionale și pasionate, nu mai poți ieși sau evada, și nu mai poți salva din felul tău de a fi până atunci mare lucru, dacă ai fost prins, agățat oarecum. Rămâi alimentat în permanență cu amintiri, amintiri care se transformă treptat, treptat în stări, în stări de care vei avea tot timpul nevoie ca să poți continua, ca să poți vedea, urmări și parcurge acest vast teritoriu, și de a  merge mai departe. Aceste stări nu se repetă, sunt alimentate de doze mari de unicitate, rămân imprimate în corpul tău fizic, se răsfrâng permanent în clipirile ochilor, clipiri dese, marcate de curiozitate și de oboseala cuprinsă în ea,clipiri ce urmăresc ceea ce urmează să aibă loc mai departe, în continuare, clipiri care urmăresc ce urmează să se întâmple și ce urmează să se întâmple după ce s-a întâmplat. Valeriu Gherghel ne conduce cu eleganță, cu detașare uneori și cu bucurie în acest întins labirint, în această lume compusă din lumi, în această lume care ne pune și ne lasă la dispoziție toate aceste trăiri fragile de fapt, dar bogate și luxuriante, ale lecturii, ale începuturilor vieții de cititor.

… Într-o carte poți găsi aproape orice, opinii cu privire la viață și moarte, păreri despre fericire, fantezii erotice, silogisme amare, dar nu vei găsi niciodată îndemnul direct de a nu o citi…

Dacă ai intrat nu mai poți păstra și salva, din cel care ai fost, mare lucru, Roata plăcerilor te prinde în cursa ei nebunească, fără oprire, și te ține strâns, alături și te plimbă prin toate modurile de a citi și în care s-a citit până aici, până acum, te ține strâns, mai departe, prin felurile despre cum și despre ce se citește, iar autorul, Valeriu Gherghel, te lasă să trăiești deplin senzația (necunoscută, dar în stare să ți-o imaginezi) de control al situației, dar:

… Ce vreau să spun prin această poliloghie?

Nimic altceva decât că între mine și lume s-a insinuat o serie de obiecte livrești (și de reprezentări fictive), care mă împiedică să le mai pot considera cum se cade pe cele aievea…

Așa afli și vezi, așa cunoști și cauți să asimilezi corpul textului scris, al literaturii, așa este făcut vizibil aici, așa poți vedea și simți, cu toate organele disponibile, cum se manifestă și cum trăiește până la capăt dependența, dependența de corpul leneș, lasciv, dar acaparator, al lecturii, de corpul ei cultural, riguros, strălucitor. Roata plăcerilor este un tratat simplificat și concentrat despre impulsurile reale, vitale, ale lecturii și despre poveștile ei, despre acele zvâcnete care asigură și conduc definitiv un corp gânditor subjugat. O lume s-a născut odată cu această carte, o lume încurajată să crească și să se lase văzută, o lume în care deja locuiește un magician ce zilnic se desăvârșește, autorul ei.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…