PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Obositoarea lumină

JOS REALITATEA!, de Florin Iaru, Editura Paralela 45

Lumina puternică presupune un efort mare de adaptare, de intrare într-o relație cu ea și cu stările intense induse de strălucirea pe care o conține și pe care o propagă, menținând senzația de locuire în necunoscut, în acel necunoscut pe care acea lumină strălucitoare nu îți lasă posibilitatea să îl explorezi și să îl faci cunoscut senzațiilor tale. Lumina puternică, obositoare, are puterea de a manipula simțurile și de a le subjuga, de a le face ușor de condus spre stările depresive, spre stările de nesiguranță și de permanentizare a lor. Poezia ajută la menținerea acestor stări de fapt obositoare, obositoare la propriu și anihilatoare a privirilor care pot să vadă departe și mult în interior.

Florin Iaru este unul dintre poeții care s-au simțit bine întotdeauna în acest univers pe care i l-a pus la îndemână realitatea așezată în această lumină, această realitate pe care el și-a creat-o și în care a continuat să își așeze poezia. Nu l-au deranjat lumina și oboseala conținute de ea, nici aerul tare, cu diamante sau fără, dimpotrivă, i-au cizelat și curățat fiecare călătorie între granițele ei, iar toată această atmosferă i-a fost propice pentru fiecare gest literar. Toate acestea i-au îmbrăcat literatura pe care o scrie într-o aură care, și ea, se asortează perfect cu tot acest peisaj.

Când lumea se schimonosește la mine

tăind din realitate omuleții de carton presat,

eu îmi șterg presspapierul de sexul tău imprimat…

JOS REALITATEA! Este un manifest în care putem găsi repere bune pentru desfacerea și pentru înțelegerea acestei realități pe care o despoaie pentru noi autorul ei. În fiecare vers se ascunde o rană nevindecată, una care începe să își arate și să facă auzită durerea care o însoțește.

Un vers e foarte folositor dacă se repetă orbește!

Lumina refuză să devină difuză, să ajute privirea, și caută să își amplifice toată acea stare de strălucire și să îi adauge cât mai mulți lucși pe o cât mai mare suprafață. Este modul în care poetul își face cititorul să simtă, să își închidă, pentru a-i proteja, ochii și să fie atent la fiecare senzor tactil, să își audă fiecare pas și doar așa să conștientizeze lumina în care poezia de aici îl scaldă. JOS REALITATEA! imprimă pe corpurile celor care o pătrund această realitate, a simțurilor care trebuie să se trezească și să mențină viu procesul desfășurat aici de deparazitare a fiecărui simț adormit sau care lâncezește.

Credeam c-ai să înțelegi. Că legătura filozofală

dintre elementele fragede și lumea de ieri

nu-i nici o scofală și nu duce nicăieri.

Când unii se-mbrățișează, alții plâng programatic.

Florin Iaru a propus întotdeauna o ruptură, aceea care separă și care delimitează sever fiecare teritoriu care și-a epuizat posibilitatea de a oferi cunoaștere sau o înnoire a ei. Întotdeauna poezia lui a avut curajul să își facă văzută și înțeleasă cruzimea, felul ei rece de a împodobi cu halouri ample golurile realității care (se) minte și care (se) ascunde. Totul este așezat riguros și tranșant în această obositoare și acaparatoare lumină, aceasta care complică, dar ajută înțelegerea și continuarea oricărei existențe care se aventurează aici.

E ceva înăuntru care nu vrea să iasă.

E ceva în aer și-n apă care nu vrea să intre…

Aici, în această realitate poetică a lui Florin Iaru, în realitatea aceasta năucitoare a lui, își fac loc cu mare ușurință toate cuvintele care dau curaj limbii să fie în continuare vie și să fie vorbită. Chiar dacă poetul nu vorbește cum scrie (eu nu vorbesc așa cum scriu în acest volum de poezie…– interviu cu Mirela Nagâț), el încurajează limba poeziei lui să spună, să treacă fără teamă granițele exprimării și să își asume curajul de a-și numi mesajul pe care vrea să îl lase în senzorii cu care interacționează.

Lumea e moale.

Nu e nimeni legat. Nimeni nu e liber. Dimineața nu cheamă

noaptea, viața nu vorbește cu moartea. Numai cuvinte, prin-

tre care te îmbățoșezi tu, gata de luptă. E o posomorală veche de

când lumea, peste care au pus glazura de cuvinte…

JOS REALITATEA! este noul manifest pe care ni-l propune Florin Iaru, este felul lui de a dezinhiba și de a deparazita creierele celor care vor să se alăture acestui proces poetic, acestui asalt împotriva moliciunii care înnămolește și care până la urmă acoperă orice urmă a poeziei vii. Așezate în această lumină strălucitoare a lui, poezia prinde din nou viață și își eliberează limbajul din chingile normalității obositoare și lipsită de creativitate. Florin Iaru rămâne în continuare un creator, unul care își asumă fiecare izbucnire pe care poezia i-o pasează și pe care el o fructifică. Poezia din acest volum pătrunde direct în osul viu al cititorului și rămâne implant definitiv, unul de care se poate prinde orice cuvînt al limbii care trebuie și poate să rămână vie.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…