PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – O zi din viața lumii. Cea mai frumoasă

O zi din viața Deliei, de Delia Calancia, Editura Humanitas Junior

 

Uităm des, de tot uneori, cât de mare este lumea și cât de multe sunt așezate și stau în ea. Uităm că, doar copii fiind, mai avem aceste revelații, revelații pe care mai apoi uităm că le-am avut. Uităm toate aceste minunate și unice mirări ale vârstei care ni le apropie și ni le face vizibile pe toate. Uităm și trăim cu siguranța că nu am uitat nimic. Acesta este registrul în care ne mișcăm de când nu mai conștientizăm mărimea lumii și a universului care ne încape în lumile lui. Procesul de trezire este greoi și, odată treziți, ne lăsăm furați de așa zisele probleme care ne umplu și ne completează viețile opacizate deja. Trezirea, care ar fi trebuit să aibă loc și să se întâmple în fiecare zi și firesc, trezirea, de cele mai multe ori, nu mai are loc și toate rămân ascunse, adormite de tot, cu șanse mici de a mai fi ascultate.

O zi din viața Deliei, de Delia Calancia, este o fereastră vrăjită, fereastră care ne readuce în atenție acea trezire, care ne ajută să privim și să ascultăm ceea ce am putea să privim și să ascultăm tot timpul, este fereastra prin care se vede copilul din noi, dar și cel de lângă noi, este fereastra care ne ajută să vedem destul de departe și să înțelegem destul de mult, dacă vrem. Delia evadează, și ne lasă să îi ascultăm gândurile, să îi vedem visele și să trăim alături și împreună cu ea extraordinarele trăiri și dorințe care încap într-o zi din viața unui copil. O zi care se repetă la infinit. O zi care se transformă într-o viață întreagă, întregită firesc și completată de întâmplările care au adus-o și o țin, cu ochii deschiși, în această fascinantă lume.

Asta-i marea mea pasiune: să desenez. Și să citesc. Și să desenez ce citesc. Mă gândesc că, dacă aș sta acasă în loc să merg la școală, aș visa cu ochii deschiși toată ziua, cum spune tata, iar asta nu-i neapărat cel mai bun lucru, fiindcă nu s-a inventat Facultatea de Visătorologie, ca să mă înscriu acolo când o să fiu mare…

Așa încep lumile Deliei, cu un vis, cu o alunecare discretă în această lume fluidă, lichidă, colorată și dulce a fiecărui vis, a fiecărui vis care se lasă invadat de cel care îl accesează și își propune să îl exploreze, măcar parțial. Lumile Deliei, cuprinse într-o zi povestită din viața ei, sunt completate și desăvârșite de tot și de toți care o înconjoară, toți care îi sunt aproape și apropiați, devenindu-i colegi și complici totodată. Familia și membrii ei, jucăriile, cărțile, zânele, stelele, pisicile, urșii, hărțile, etc., nimeni nu este absent și nimeni nu lipsește atunci când lumea se deschide și călătoriile încep.

Îmi plac hărțile pentru că sunt misterioase. Închid ochii, întind degetul arătător și îăl fac să aterizeze pe un loc la întâmplare de pe harta lumii. Pe urmă îmi imaginez cum o fi acolo…

Dacă avem răbdare, dacă rămânem atenți, se poate redeschide lumea și pentru noi, și o putem revedea așa cum a fost și așa cum ne-o arată din nou disponibilitatea acestui copil. Delia își împarte viața între muzică, literatură, desen etc., și face tot posibilul să ne facă părtași, să îi reușească această reapropiere a noastră de lumea în care și noi am fost. Delia Calancia vede lumea, ne-o povestește și ne-o arată chiar așa cum este ea, și o face cu talent, cu pasiune și cu o foarte mare atenție la micile, dar și la marile ei frumuseți și componente. Lumea în care evadează Delia nu este una obișnuită, este chiar aceea prin care am trecut și în care am trăit fiecare dintre noi, acesta este mesajul pe care, cu grație, Delia îl face vizibil. Delia și prietenul ei, Melcovici, ascultă muzică, citesc, dansează, se uită la filme. Ce muzică ascultă? Ce autori citesc?

…Queen, Annie Lennox, Bjork, Sting, David Bowie, George Michael, Leonard Cohen, Michael Jackson, Depeche Mode, AC/DC, The Cure, Red Hot Chili Peppers…. Adina Popescu, Florin Bican, Ioana Nicolaie, Ciprian Măceșaru, T.O. Bobe….

Delia Calancia ne propune și ne reînvață mici exerciții ale libertății, ale felului de a fi liber și creativ, și metode simple și sincere de a nu ne (mai) abate de la toate acestea și de a nu le mai uita. O zi din viața Deliei este o carte despre viață și despre tonusul ei, despre acel tonus care emană bucurie, bucurie de a trăi și de a consuma frumusețile care te înconjoară, de a nu abandona niciodată toate aceste realități necesare. Plăcerea și bucuria de a fi aici se văd și se simt tot timpul de-a lungul călătoriei cu ajutorul acestei cărți, iar bucuria de a fi părtaș la toate cele cuprinse aici nu ne mai poate părăsi odată ce, cu ajutorul Deliei, putem spune că le-am regăsit.

Mă cheamă Delia, am nouă ani și sunt în clasa a III-a. Poate că pare ciudat, dar mie chiar îmi place la școală: în primul rând, pentru că învăț o groază de lucruri, cum ar fi să vorbesc engleză (Hello, my name is Delia!), să extrag ideile principale dintr-un text, să numesc planetele și constelațiile și mai ales să desenez…

Adevărul e că mi-am dorit foarte mult o soră și am desenat-o, așa cum îmi închipuiam eu că o să fie, cu mult înainte de a se naște. Acum trebuie să aștept să crească mare ca să văd dacă o să semene cu desenele mele…

Delia Calancia citește, călătorește, visează, desenează, după care așteaptă să crească și să vadă dacă lumea va fi așa cum a văzut ea că o să fie și, în același timp, ne demonstrează că păcatul nostru cel mai mare, și cel mai frecvent, este uitarea, uitarea lucrurilor și a bucuriilor simple cu care ne începem lumea și, totodată, ne spune și ne arată cu sinceritate, firesc, cum și de unde am plecat fiecare dintre noi, și ușurința cu care, pe parcurs, ne-am rătăcit și am uitat unde și care ne sunt libertățile. Această zi scrisă din viața Deliei este (încă) una dintre zilele care, fără ajutorul ei, credeam că nu mai există, că a plecat și că a fost uitată definitiv.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…