Alina Codin, Expoziția: „Stările convenționale ale omului neconvențional”- Palatul Mogoșoaia, Sala Mare, 15 octombrie-15 noiembrie 2023 (Curator: Mihai Plămădeală)
Libertatea poate fi de multe ori interpretată și înțeleasă ca un joc, sau ca o căutare neobosită a acelor ferestre în care ființa se poate arăta, în care se poate lăsa văzută sau prin care poate ieși și porni în fiecare dintre călătoriile formatoare pe care le presupune acest joc și căutările implicite indiferent de rezultatele lui. Libertatea poate fi mai departe o stare de care cel ce o cunoaște nu se mai poate despărți, nici îndepărta și la care nu mai poate renunța, sau poate să fie și să rămână în continuare un gest obișnuit, firesc și normal al persoanei care se așază aici, în aceste înțelegeri și propuneri de lecturi ale lor.
Alina Codin ne invită și ne propune o expoziție care implică mai multe lecturi și în care ne scrie parcurgerea și înțelegerea mai multor lecții odată cu privirea întrupărilor propuse de formările și deformările temelor propuse de ea în expoziția care ne arată, care ne spune și ne descrie Stările convenționale ale omului neconvențional, ale fiecărui mod în care ea a (sur)prins (ne)convenționalul și l-a adus în apropierea vederii și înțelegerilor noastre.
Poveștile libertății își găsesc cu ușurință corp și text în expunerea concepută de Alina Codin, se completează și își găsesc termenii necesari (de)scrierii, ai înțelegerii desfășurărilor lor în fiecare apropiere și parcurgere a privitorului, a celui care se lasă prins în și de această metodă de lectură. Poveștile sunt expuse în nouă încăperi și în fiecare dintre ele se poate citi, privi și încărca în simțurile proprii una dintre ele, mai departe înțelegerile, trăirile și asumările lor odată cu fiecare pas făcut în acest interior atent construit și oferit privitorilor de autoare.
Simbolurile cuprinse în încărcările temei sunt la vedere, se lasă atinse de fiecare privire care se apropie și care astfel intră în dialogul necesar și căutat. Ochii și privirile care îi însoțesc desfac imaginile în secvențele necesare pătrunderii și rămânerii în stările alimentate de fiecare poveste, între aceste lumi reamintite special de artistă pentru a nu se despărți de noi prin uitare, prin închiderea lor în acele contexte care le pot fragiliza și anula, sau șterge din stările noastre necesare.
Suntem conduși și lăsați să privim, mai departe să înțelegem și să ne putem încropi propria poveste și propriile reverii alimentate de ea. Suntem la un loc cu păsările, cu peștii, cu chipurile care ne pot reprezenta și aduce în starea de expunere pentru alți eventuali privitori. Toate sunt semne și însemne ale lumii pe care o parcurgem de obicei, dar prin ale cărei teritorii ne lăsăm mai degrabă rătăciți decât curtați de aceste mereu la îndemână fragmente ale libertății, ale eliberării. Există în aproape fiecare lucrare acel unul care merge împotriva curentului, care își face drumul invers decât mulțimea. El este singurul care nu este singur și care astfel iese în evidență, este văzut, simțit și înțeles.
Alina Codin ne plimbă în cele nouă încăperi ale expoziției sale făcându-ne să citim și să privim tot atâtea povești despre libertate, despre oricare disponibilitate a acestei stări de a se lăsa privită, înțeleasă și asumată, mai departe de a o atașa firesc felului nostru de a fi, de a o trăi și de a-i păstra cât mai mult în firile noastre însușirile și puterile. Mâinile sunt o prezență necesară, sunt acel simbol care ne arată cât de bine venit este echilibrul și cât de mult pot să împiedice orice fel de cădere.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…