PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Modelul

Excepția, de Andrei Cornea, Editura Humanitas

Modelul poate întotdeauna să fie și să rămână reperul după care se poate continua orice călătorie, oricare stare a ei, și poate fi continuu mutat, condus în acele zone care se mișcă și care se înnoiesc permanent, care își schimbă nuanțele și cadrele între care i-au fost așezate azimuturile la început. Modelul nu este și nu impune limite, el se poate alătura oricând transformărilor care îl pot face vizibil și adoptat ca excepție, ca noutatea care duce mai departe variante și interpretări, înțelegeri și acceptări ale lor. Asemenea posibilități construiesc acel (in)confort plăcut și provocator al libertății, al alegerii și al continuei asumări ale acestor puteri ale ei.

Andrei Cornea a intuit și a (pre)văzut aceste încadrări ale fiecărui model și a fiecărei excepții a lui ce își poate aranja așezările în stările, în ideile și în înțelegerile lor de cei care le locuiesc, de cei care sunt prinși și rămași în ele, în fiecare dintre cuprinderile și desprinderile îngăduite de normele și de împrejurimile toate încăpute în acest teritoriu și în fiecare formă încăpută în relieful lui, și mai departe în manifestările lor în viața de zi cu zi a cetății, a societății care le conține și le face cunoscute, și mai departe le exemplifică pe toate cele care se pot propune acestor abateri, întrebări, răspunsuri, demonstrații și teorii rezultate din ele.

Cu toții suntem oameni, adică defecți prin natură și strâmbi prin creștere. Suntem frustrați, resentimentari, am fost maltratați în copilărie și am rămas cu sechele. Am fost deci nefericiți. Am avut o adolescență tulbure. N-am fost înțeleși. Am dezvoltat complexe. N-am fost iubiți. Sau nu destul. Iar apoi suntem presați, dominați, înfricoșați, ceea ce ne-a făcut agresivi sau geloși. Etc..

Excepția este un eseu cuprinzător, unul în care sunt aduse și arătate fiecare dintre micile și marile modele de a fi ale oamenilor împreună cu fiecare dintre excepțiile ce le individualizează și le impun ca model, ca mod de a se lăsa văzute și interpretate, ca fiind înscrise și încifrate în acele coduri pe care le acceptă oricare abatere de la impuneri, de la reguli bine stabilite. Fiecare dintre aceste excepții se înscriu în normele grele, dar benefice ale libertății, ale acestui dar al zeilor ce nu își va putea face cunoscut prețul niciodată, pentru care nicio jertfă, niciun sacrificiu nu pot fi de ajuns pentru a duce la capăt, pentru a finaliza procesele și acțiunile necesare aducerii lor la îndemâna oamenilor, a societății și a tuturor servituților sale care se lasă sau nu văzute și înțelese. Excepțiile sunt acele fronde necesare oricărui cutremur care poate să miște și să aducă noi așezări, noi moduri de a ne apropia de anumite profunzimi și de fiecare dintre profunzimile lor, de vibrațiile care le mișcă și le fac accesibile privirii, aceleia care vrea să le vadă și să le pună pentru totdeauna în galeria cu imagini ce nu mai trebuie uitate, lăsate în zone umbrite, greu de văzut.

Nu-i fără rost deocamdată să ne retragem cu unul sau doi pași înapoi și să lărgim perspectiva. Societățile libere -am văzut- luminează numai pentru un scurt răstimp obscuritatea îndelungată a servituții omului. Dar omul însuși, ca unica specie capabilă de libertate, fie și arareori printr-un fel de „miracol”, cu cei peste 160.000 de ani de când durează pe lume ca specie, reprezintă, cantitativ, o nimica în istoria de cel puțin 3,2 miliarde de ani a vieții pe Pământ, după cum se crede…

Andrei Cornea nu obosește să scrie și să ne spună despre acest miracol perpetuu care este libertatea, despre acest neasemuit dor și sentiment ce neliniștește și încurajează dorințele omului de a (se) vedea întotdeauna dincolo de granițele văzute sau nevăzute ale vieții, ale timpului și ale vremurilor lor, despre înfrigurarea care caută mereu și mereu căldura din fiecare stare căutată și astfel găsită a sa. Nicio amintire a libertății, sau a trăirilor ei, nu mai poate fi scoasă din stările nemărginite ale excepției, ale acestei situări ale implicărilor ei în fiecare necesară abatere, în fiecare ieșire din rând și alăturare celor ce puteau să își ducă și să își trăiască astfel fantasmele și dorințele menținute în tot ce își puteau face vizibil din nuanțele lor.

Astfel, știm că lumea omului(antroposfera) nu se compune numai din clădiri, drumuri, orașe, instalații industriale, mașini, sateliți, calculatoare, mese și tot așa. Alături de această lume corporală(„lumea întâi”), guvernată de legile fizicii, chimiei, biologiei, alături, de asemenea, de lumea gândurilor și trăirilor subiective ale fiecăruia dintre noi(„lumea a doua”), există și o altă lume, o numesc, pe urmele lui Popper, „lumea a treia”- lumea în care „trăiesc”, acționează și se confruntă personajele literaturii, teatrului, operei, filmului, precum Don Quijote și Mickey Mouse, Cenușăreasa și Don Juan, Iosif din Biblie și Antigona, Natașa Rostova, Gargantua și Raskolnikov, Charlot și Alice în Țara Minunilor și, în general, toate marile și mai puțin marile personaje ale „mitologiei” vechi și noi ori ale ficțiunii…

Drumul și accesul către toate aceste întruchipări ale visului alimentat cu necesitățile libertății nu sunt niciodată cunoscute în întregime, nu lasă întotdeauna toate datele la vedere, ci pot fi vizibile mai departe rezultatele facerii și încercării lor, ale îndrăznelii încorporate în fiecare dintre mișcările și cutremurele lor. Andrei Cornea ne face din nou cunoscute reperele care ne pot conduce spre și la cunoașterea modelului după care s-au putut înlesni aducerile în apropierea noastră ale excepției, ale modurilor în care se poate ieși din rând acceptând și asumându-ne stările bune și/sau grele ale lor. Mai departe sunt acele locuri care și-ar putea spune granițe, limite, locuri de care nu știm mai mult decât că înseamnă capătul, sfârșitul, eliberarea. Niciunul dintre acestea nu poate opri sau încetini mersul mai departe al libertății și al multiplicării fiecărei excepții care ar putea zdruncina și dezordona orice posibilă îngrădire sau încetinire a unui vis.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…