PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Mișcarea din suflet

Culori ectopice, de Noemina Câmpean, Editura EIKON

Sufletul locuiește  un corp, pe acela pe ale cărui mișcări și așezări în ecourile lor se poate plia cât mai des, de câte ori îi sunt necesare aceste  (a)lipiri și (re)cunoașteri, sau modificări, sau necesarele căutări împreună ale memoriei care le păstrează în această niciodată epuizare, sau ștergere a urmelor care le ține în adânciturile lor. Toate acestea spun, povestesc și descriu o mișcare,  neașezarea pe care  o locuiesc și din care contemplă gesturile în care se scriu și se povestesc faptele lumii. Din această contemplare nu se mai iese decât cu ajutorul cuvintelor care cunosc codul ieșirii, al necesarei ieșiri, al evadării.

 

Noemina Câmpean știe, cunoaște și divulgă anumite coduri, coduri pe care le scrie sub  forma (in)decisă acceptată de anumite semne pe care le-a desenat  mai departe  în stările mai puțin cunoscute și acceptate de corp ale ectopismului, ale neașezării care își caută continuu locul așezării pentru a putea fi văzute și descifrate, ale poeziei în care le percepe cât mai întregi și în ale cărei (des)compun eri își poate desfășura și face cunoscute mișcările sufletului și mai departe vizibile urmele și înțelesurile lor.

timpul poeziei, mult prea personal pentru a fi cronologic

încâlcit, descâlcit, în lanțuri

noroc chior – stă scris pe a mea frunte

acum voi începe să vă povestesc

cu țigara lipită de buze despre femeia canibalizată…

Stările și faptele cunoașterii lor descurcă ițele fiecărei priviri, ale fiecărui pas făcut mai departe spre locurile în care se pot face cunoscute, în care se pot spune și arăta îmbrăcate de culorile care le anulează transparența, invizibilitatea conținută de ea și care așază corpul de acum însuflețit în strălucirile ce încurajează mai departe mișcarea din fiecare încăpere (re)cunoscută de suflet, de tot ce îl împrejmuiește și îl divulgă lăsîndu-l să se expună, să se miște și să se spună.

vinovăția cărții

inocență înăbușită în fapte necugetate și în iubire

când totul în jur se răstoarnă și

se contopește cu amețeala pământului

paznicul stă cu genunchii în palme

dar picături de sânge i se scurg din colțul buzelor

licoarea vieții de culoare roz, o hemoragie ușoară

linii de sînge tot mai pregnante….

   Toate această îndelungă și niciodată încetinită mișcare ne face să vedem profunzimile și durerile acestor  neașezări, ale căutării ce țin în neliniștile și nesiguranțele ei fiecare zbatere și tremur  îngăduit lângă ele de suflet, de mereu încercatul suflet ce își tot caută adăpostul în care și-ar putea povesti, spune, descrie locul pe care l-ar putea locui, cu care s-ar putea obișnui și continua să își mențină toată această niciodată terminată (de)scriere.

din manuscrisul celălalt ce conturează un nud

nu merită să vă citesc nimic….

    Culori ectopice este o carte complexă cu trimiteri extinse spre profunzimi, este cartea care ține, care păstrează în cuvintele ei locul în care Noemina Câmpean a ales să cartografieze și să așeze spațiul creat, crescut și determinat de ea, de stările și trăirile închipuite și făcute  mai departe să se miște pentru a face vizibilă fiecare încăpere deschisă de suflet pentru ca privirile să poată să pătrundă, cuvintele să intre și să își consume intensitățile până la capăt și fiecare moment al neașezării îngăduit de infinita și neobosita  mișcare care le cunoaște, care le scrie și care mai departe le spune povestea.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…