PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Mâna care se scrie

Ipostaze grafice, de Tiberiu Cercel, Editura EIKON

   Artistul se lasă deseori condus de mâna care îl scrie, de mișcările în câmpul imaginat pe care în continuare trebuie să își pună la dispoziție consistența, să îl umple și să transfere toate acestea în atenția și la îndemâna privirii care trebuie să le asigure mutarea de aici, din aceste locuri și stări în acelea ale contemplării, ale alăturării și ale completărilor necesare lecturii lor. Fiecare linie care se destinde și se extinde mai departe în crochiu, în desen se lasă astfel transfigurată și se mută firesc în alte și alte ipostaze ale interpretării, ale înțelegerii.

   În cartea album, carnet sau jurnal de atelier Ipostaze grafice artistul Tiberiu Cercel și-a eliberat  formele grafice care îi însoțeau plecarea din gestul facerii fiecărei linii, a fiecărui punct care se pornește și se amplifică, care se mută în desen odată ce s-a lăsat scris și întrupat în forma în care se poate lăsa privit, înțeles, citit. Fiecare desen grafiat și păstrat, fiecare dintre aceste expuneri ale mâinii care s-a lăsat scrisă își poartă tăcute povestea într-un fel de căutare intermitentă a locului în care (re)prezentarea să se poată face vizibilă împreună cu întreaga mișcare care o (cu)prinde și o poartă în toate stările lor eliberatoare.

Desenele în taina lor sunt, de fapt, niște releveuri existențiale transpuse într-o grafie ad-hoc. Am aflat aici deliciile unei îndemânări venite parcă de nicăieri, crochiuri într-un limbaj grafic spontan…- Tiberiu Cercel

   Tiberiu Cercel este unul dintre căutătorii neobosiți ai formelor, ale oricăror posibilități artistice ale lor de a se lăsa deranjate și purtate de mâna artistului în noile forme ale Facerii înțelese, îngăduite și încercate de el. Nu experimentul, ci asumarea lui în acele forme care îl mută direct într-o clasicizare ce exclude rutina, repetiția și care preferă acel ad-hoc în care se lasă văzută forma complexă a scopului asumării și folosirii, forța care se poate simți în urma acestui unic și irepetabil impuls creator și artistic.

Fenomenul se datorează unui program lăuntric, deși pe suprafața de lucru găsim de fiecare dată alt instrumentar: fie pete severe într-o largă claviatură monocromă, fie țesătura și lirismul unor construcții aparținând parcă unui dicteu automat, iar acum accente și incizii cu vagi irizări spectrale, fixând descompunerea luminii între alb și negru…- Ion Lazăr

   În tot cuprinsul cărții album se lasă văzută mâna care se scrie într-o secvență escheriană nesfârșită și asumată de această neobosită grafie pe care artistul o notează și o memorează în fiecare îngroșare a textului care se scrie la rândul lui în aceste pagini, care se dezvăluie cu fiecare întoarcere a ei și dezgolire înlesnită de acest joc al lecturii, de această urmărire a desenului alergat de privire, ca într-un REM  impus care nu o va obosi niciodată.

Desenele își asigură obiectivitatea prin spontaneitatea unei tehnici particulare știind că orice dimensiune stilistică își are rețeta ei de funcționare, pe care nu mi-o bănuiam…- Tiberiu Cercel

   Feluri în care se lasă (de)scris de/în fiecare desen Tiberiu Cercel sunt de găsit în așezările și enumerările din Ipostaze grafice, în fiecare dintre formele elaborate într-un pitoresc al conceptului și printr-o exuberanță a scrierii fiecărei ipostaze și modurile extatice în care au putut fi surprinse și fixate „modelele”, acele stări ale scrierii la care artistul s-a conectat și în care mai departe s-a lăsat văzut și recunoscut. Acum, în aceste ipostaze se înțelege și se lasă scris continuu de mâna care știe fiecare formă în care discursul conceput conștient sau nu se face vizibil și se lasă expus.

Această interogare prin ricoșeu înseamnă răspunsuri diferite la câte o întrebare, la care artistul, prin autoselecție, se definește… – Ion Lazăr

   Formele nu se fixează ci se lasă prinse într-o deformare permisă de fiecare fugă îndrăznită de gândul scrierii și publicării ei, iar gestul oarecum controlat al mâinii care se (în)scrie în aceste transe ludice eliberate de autor în discursul lui se amplifică, se acoperă și acaparează fără a fi simțit spațiul care îi acceptă, care îi primește și îi înțelege toată această invadare și cuprindere în fiecare mișcare a lui. Ipostaze grafice este jurnalul artistului Tiberiu Cercel, jurnal în care privitorul are acces la fiecare dintre gesturile interiorizate, intime pe care le face mâna care se scrie odată cu intensitățile și eliberările ei.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…