PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Liniștea adâncimii

Academia însinguraților, de Alina Monica Țurlea, Editura EIKON

Sunt stări și cuvinte ale poeziei care ne propun să îi atingem suprafețele vizibile, să le intuim cât de mult se poate și mai departe să îi (pre)simțim adâncimile, să le acceptăm fiecare dintre mișcările și închipuirile prin care ni se pun la îndemână, prin care se alătură și se lasă prinse în aceste povești întotdeauna extinse ale stărilor care însoțesc textul care le spune, care le face cunoscute înlesnind apropierile și (în)semnele lor. Continuarea acestei însoțiri este un fel de materializare, de împlinire a scufundării în aceste acaparatoare și creatoare de dependență introspecții, de cunoaștere a mesajelor care se lasă descifrate odată cu fiecare adăugare în acest text al adâncimii, al desfacerii și înțelegerii lui.

 

Alina Monica Țurlea ne propune în Academia însinguraților o astfel de încărcare cu stările ei, cu cât mai multe din înțelegerile ei și cu descrieri ale lor, descrieri care le însoțește mai departe în fiecare cuvânt propus în text, în corpul astfel desfăcut și expus pentru cel care citește și acceptă tot ce (se) descoperă de-a lungul lecturii și a asumării acestor adăugări și scrieri a lor. Suntem prinși și invitați să rămânem în această stare a scufundătorului care se lasă prins în apele calde sau reci care îl cuprind și îl învață acceptările lor. Lectura aceasta este un proces tăcut și completat de toate intensitățile lui însoțitoare.

va trebui să scormonim în ungherele întunecate ale

minții noastre;

va trebui să acceptăm și să facem pace cu acea tăcere

asurzitoare… aproape străină, unora;

va trebui să învățăm să avem din nou

încredere în cel de lângă noi

aștept o briză ușoară și șuvoaie de lumină

Ascultăm fiecare cuvânt și vedem totodată cum poemele se lasă înfășurate în alcătuiri lungi ale tăcerii de după lectura lor, suntem la rândul nostru trași și ascunși în apele acestea care ne separă de zgomot și ne învață acomodarea cu toată această liniște a adâncimii, liniște imediat adăugată și recunoscută de alcătuirile firii ce se alătură firesc acestor retrageri, acestor întoarceri spre interiorul ce se tot vrea văzut, cunoscut, înțeles.

versurile mi se ascund

într-un jgheab în șuvoiul ploilor

iar eu m-am aciuat sub pielea

nălucilor cu trup de hârtie

aici, cuvintele sunt atât de albe!

Privirea traversează straturile și structurile adâncimii, a scufundării pe care o parcurg și caută lumina și fiecare semn al ei, fiecare strălucire care poate fi semn sau urmă, sau cale de ajuns la lumina care poate atinge și contura corpul oricărei liniști adulmecată de fire, liniște pe care o simte în oricare ieșire, în oricare drum început și continuat astfel în cuvintele încăpute și acceptate de poezie, de covorul ei care acceptă desenul acesta complex și complet al ființei scufundate în liniștea adâncimilor ei.

oh, de câte ori m-am întâlnit cu teama

de a nu putea ajunge la liman!

între timp, a trebuit să înot

prin mine însămi, prin vene crăpate

de neliniști

îndoieli

și disperare

harta   am închis-o în pâlcuri de tăceri

oare cine sunt?

Alina Monica Țurlea s-a așezat în acest corp, corp dispus să se lase învăluit de luminile și de umbrele care se pot arăta și recunoaște în liniștea adâncimii care îl cuprinde și care îl poate ține și păstra în aceste alcătuiri descifrate corect și intens de cuvinte, și trimise astfel ca mesaj desăvârșit despre fiecare alcătuire, despre fiecare mișcare în fiecare pliu desfăcut de aceste spații. Poezia este un mijloc continuu de transport în și printre fiecare dintre aceste însușiri și trăiri ale lor, iar cuvintele care spun despre ele se (re)găsesc aici, în această alcătuire poetică a celor care au învățat să se spună și să se facă astfel cunoscuți și apropiați celor care vor să îi simtă, să îi înțeleagă, să îi vadă.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…