PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Libertatea, aromele ei

Oranjeria, de Alexandra Niculescu, Editura Pentru Artă Și Literatură

   Libertatea împreună cu experiențele ei este întotdeauna însoțită, nu este niciodată singură și nu se poate altfel expune decât împrejmuită de fiecare dintre întâmplările, senzațiile, intensitățile și trăirile care se desfășoară în călătoriile (cu)prinse în poveștile ei. Fiecare pas făcut în această țesătură acaparatoare a libertății este sau poate deveni o poveste, o încărcare și o adăugare permanentă în cuprinderile vieții, a apropierii și a (re)cunoașterii mișcărilor ei, ale luminilor, ale umbrelor împreună cu trăirile și cu visările ei.

   Aici ne aduce, de aceste locuri ne apropie Alexandra Niculescu, aici, în și prin toate aceste senzații și trăiri ale lor, în Oranjeria, în această carte prin ale cărei povești se lasă citite, se fac cunoscute și se lasă adunate în simțuri fiecare dintre aromele și culorile lor. Oranjeria (cu)prinde în cuvintele ei toate aceste apropieri olfactive împreună cu tot ce le însoțește și le eliberează în stările celui care (le) citește, care le parcurge și astfel le aduce în apropierile și așezările lui în toate aceste momente luminoase sau întunecate, calde sau uneori reci, dar aromate intens ale lecturii.

Părul îi strălucea și se unduia odată cu rochia.

Tânăra și-a verificat telefonul și a strigat după Asi. Ar fi vrut s-o mai întrebe despre cineva, dar n-a mai prins-o, așa că a început să se plimbe încet și să atingă lucrurile pe care le întâlnea. Erau fine și se lăsau mângâiate și parcă toate îi zâmbeau. Nu mai simțise niciodată că o mobilă putea să-i zâmbească. Apoi și-a dat seama că, în paralel cu ea, tot mai aproape, mergea crabul turcoaz. Se întorcea spre el din când în când, ca să știe că era încă acolo. Mergeau la fel de încet și respirau în același ritm. Și totul în jur avea aceeași nuanță de turcoaz pal. De undeva susura un cântec pe care ea îl auzise odată, în grădina unde fusese invitată la dans prima oară. Întâia dată când dansezi e decisivă…

   Călătoria în căutarea stărilor libertății propune apropieri din ce în ce mai intense, din ce în ce mai simțite, mai trăite și astfel din ce în ce mai înțelese de cei care se așază în aceste teritorii niciodată parcurse definitiv ale ei. Întotdeauna se fac cunoscute, se propun din ce în ce mai multe alegeri, din ce în ce mai multe și mai ramificate opțiuni pentru a putea intra și trăi în structurile lor. Toate acestea sunt povestite firesc de Alexandra Niculescu și traduse de ea în cuvintele necesare care pot să își (con)ducă personajele prin toate aceste desfășurări și înțelesuri ale lor și fiecare pas îngăduit de lectură ne propune apropierile (re)cunoscute de ea, apropieri care se concretizează în trăirile din noile stări și enumerări ale lor propuse de înțelegerea și cunoașterea evadării, a libertății care le amplifică, le aduce și le impune astfel pe toate în acest teritoriu nou și din ce în ce mai apropiat și mai cunoscut.

… noi nu suntem aici în nicio țară. Suntem în oranjerie…

   În Oranjeria putem fi în multe locuri, în multe dintre spațiile pe care ele le găzduiesc și putem parcurge odată cu cuvintele poveștilor fiecare dintre descrierile lor, iar oricare dintre pașii care ne (con)duc în această țesătură este împresurat de aromele care însoțesc cu intensitățile lor fiecare mișcare, fiecare rotire sau căutare a privirii făcând în așa fel ca lectura să fie una amplificată de toate aceste plăcute senzații care au fost așezate în cuvintele ei de Alexandra Niculescu.

… să mergem cu toții în oranjerie. E loc destul și ne duce unde trebuie, poate într-o țară a noastră…

Desenele expuse de Silvia Mitrea în cuprinsul, în cuprinderile cărții reușesc să aducă aproape de lectură liniștea, acea liniște care își poate ajuta pesonajele să răzbească, să își ducă la capăt călătoria așa, în și prin aceste decoruri desenate și lăsate să se vadă odată cu acele cuvinte care le descriu și le povestesc. Oranjeria devine astfel un teritoriu pe care Alexandra Niculescu l-a așezat în cuvintele necesare pentru a afla, pentru a descoperi și a înțelege desfășurările și călătoriile odată și împreună cu aromele libertății, la un loc cu cât mai multe dintre emoțiile, bucuriile, tristețile și senzațiile care le însoțesc și le fac mai departe de nedezlipit de firea care le-a cunoscut, care le-a întâlnit, le-a citit.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…