PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Lecția despre libertate

Nu mai e nimeni acasă, de Sabina Yamamoto, Editura Vellant

   Libertatea propune încercări diversificate continuu de stările și momentele vieții, de așezările în care este prinsă persoana care le (pre)simte și care le încearcă asumarea, însoțirea și consumarea împreună, arderea aceea care așază o căldură necunoscută și atât de plăcută în corp, în fiecare nerv, mișcare și gând care îl va alcătui de acum mai departe în oricare secvență din care viața se va lăsa arătată și povestită, în care se va lăsa expusă, privită, citită. În care toate intențiile se mută în fapte și în emoțiile coborâtoare în toate încăperile ființei care le-a căutat și care acum le vede, le recunoaște, le adăpostește.

   Sabina Yamamoto ne explică, ne înfățișează și ne inițiază în parcurgerea acestor adâncimi de care s-a apropiat și pe care le-a încercat de fiecare dată însoțită de necesara teamă impusă de limitele încălcate conștient, de fiecare dintre zgomotele  care s-au făcut auzite odată cu traversarea lor, cu trecerea definitivă a granițelor care o despărțeau de adevăratele fețe și grimase din alcătuirile și trăirile lumii, ale tuturor sentimentelor încăpute și cunoscute  dincolo de ele, mai departe de orbirea întreținută și păstrată dincoace, în liniștea tulbure, neclară și nesigură a necunoașterii lor.

Îmi plăcea când venea lumea la noi…

   Ușile lumii au fost deschise rând pe rând de Sabina Yamamoto și a lăsat sunetele ei să o înfășoare în toată acea libertate care se răvărsa odată cu ele peste firea și corpul ei ce își primeau astfel necesarul de firesc salvator din stările (a)duse cu fiecare pas făcut în afară, cu fiecare început de evadare ce se lăsa înțeles de firea dornică să își apropie, să își poarte mișcările ei și să se lase împrejmuită de fiecare nod al țesăturii care creștea și o prindea în acest desen așezat și propus vederii și înțelegerii pe covorul vieții ce se desfășura și dezvăluia astfel întregul peisaj care se putea parcurge adăugându-se vieții care începea și mergea mai departe.

Aveam ceva doar al meu, un secret. Și nu era nevoie să îl împart cu nimeni…

   Libertatea împreună cu fețele ei cunoscute propune mereu schimbătoarele imagini ale lumii care te ține în alcătuirile ei, iar fiecare dintre ele ne este arătată de Sabina Yamamoto firesc, cu siguranța naturaleții și deloc cu intenția îngroșării caricaturale a lor, ci cu aceea a punerii în lumina care să favorizeze și să ușureze apropierea, atașarea și acceptarea acestor împreunări , ale alăturării firești care se transformă într-o inițiere dorită de a parcurge această lecție de(spre) libertate și povestea întreagă a învățării, a trăirii și a asumării ei, a fiecărui rând scris pentru ca toate să se poată muta în povestea care va putea să le poarte în cuvintele ei până la capătul acestei călătorii.

Deodată, toată suprafața malului, cât vedeai cu ochii, a început să sclipească. Era ca și cum cineva înșirase un șirag lung de mii de beculețe…

   Lecția despre libertate cuprinde în textul ei împliniri și căderi, sclipiri și orbiri, bucuriile sau tristețile care le completează atât de firesc, și toate se lasă văzute în acest buchet strâns și oferit lecturii de Sabina Yamamoto în Nu mai e nimeni acasă, în această carte ce se poate citi ca un manifest povestit al eliberării, al înțelegerii fiecărui risc inclus în aceste amplificări permanente ale lumii care crește odată cu fiecare pas făcut în desfășurările ei niciodată cuprinse  dar deseori atinse de cine încearcă și duce cât de departe poate această călătorie, această ascultare și înțelegere a fiecărui zgomot și a fiecărei tăceri din felurile de a se așeza într-o fire a libertății. Citim și înțelegem că nu contează lumea, societatea în care trăim cât timp libertatea și curajul asumărilor faptelor lor sunt și ne rămân mereu la îndemână.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…