PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Introspecții

Roma Bizantină, de Teodor Baconschi, Horia Bernea, Editura BASILICA

   Proprietatea de a trece anumite praguri și de a reuși să vezi și să înțelegi ce este dincolo, mai departe de ele, se poate muta firesc în stările lungi și niciodată sfârșite ale interogației, ale permanentei și neobositei îndepărtări care încurajează continua căutare a deschiderii, a lărgirii spațiului care poate ajuta privirea să vadă și să înțeleagă mesajul și contextul care se pot mai departe așeza și spune în cuvinte, și în imaginile care le pot însoți, care le pot ușura fiecare stare a pătrunderii, a intrării și rămânerii în încăperile primitoare ale înțelegerii. Fiecare pas în aceste incinte rămâne desigur memorat în pavajele lor, în suprafața care poate să memoreze și să păstreze aceste urme și fiecare direcție indicată de ele.

   Aceste gesturi ale căutării și ale desfacerii, ale interpretării și aducerii în fiecare dintre stările (re)cunoscute ale apropierii ne sunt propuse de textul și de imaginile unei cărți magice, de fiecare privire și de fiecare întrebare care le însoțesc, care mai departe ne conduc firesc la un peisaj explicat de o delicată și grațioasă introspecție în adâncimile și în fiecare atingere pe care aceste parcurgeri le tolerează pe suprafețele lumii de care se apropie, pe care le aprofundează și pe care ni le explică Teodor Baconschi și Horia Bernea. Toate sunt așezate în acest desăvârșit și exquisite caput mundi, în fiecare organ al ei dezvelit, ecorșat și expus în cuvintele și imaginile care i-au încăput toate aceste demontări și explicații ale lor.

Horia Bernea: După mine, acei oameni din vechime nu erau dez-axați. Universul lor era axat pe un sentiment religios autentic. Își aveau zeii lor. Cred că acesta era motivul. Nu am alt argument…

Teodor Baconschi: Aș introduce următoarea distincție: „păgânii” nu cunoșteau pe deplin Adevărul, dar erau autentici…

   Pas cu pas aplecarea asupra fiecărui detaliu și aprofundarea lui, a răspândirilor propuse de cuvintele care explică acest proces și stările perenității lui, ale nesfârșirii care își face simțite și văzute stările în fiecare act și în fiecare scenă care se desfășoară sub ochii noștri și în fiecare lumină disponibilizată de faptele acestei scenografii, de toate faldurile care se dau la o parte pentru a lăsa să se vadă integral grandoarea, fastul și poezia încăpute în acest decor, și în mișcările lui care cuprind și păstrează  orice mișcare dusă la capăt de cei doi actanți, de cuvintele prinse și rămase în replicile lor, replici care seduc și își conduc cititorul privitor în fiecare adâncime care se lasă prinsă și așezată în formulele benefice ale apropierii, ale cunoașterii, ale aprofundării și ale sondării undelor ei. Ce este neclar se clarifică, iar ce nu a fost spus aflăm acum ducând până la capăt drumul propus de acest dialog, de această peripatetizare cu ajutorul traseelor și al transelor impuse de artist, dar și cu acela al cuvintelor propuse de întrebător, de autorul care se lasă prins de firescul propus de îndoiala perpetuă din fiecare cuvânt și din fiecare înțeles disponibilizat acum și aici de el.

Teodor Baconschi: Ai pus următoarea problemă: este ateismul mai nociv pentru coerența creativității în artele vizuale decât păgânismul?

Horia Bernea: Roma este locul, prezența care rimează cel mai bine cu întrebarea asta…

   Toate temele, toate întrebările vor duce, iar mai apoi vor pleca de la Roma, din acest nucleu firesc ce a făcut posibilă nașterea și renașterea continue a stărilor și a trăirilor artistice care s-au putut așeza și manifesta în tot ce a fost sensibil și cald în firea umană și care mai departe a putut fi spus, păstrat și transmis asigurând astfel perenitatea necesară nemuririi, neplecării, nedislocării din formele îngăduite, acceptate și trăite de lume. În Roma Bizantină nu întâlnim perplexități, nu găsim curiozități sau fapte ieșite din comun, ci ne familiarizăm cu firescul care se găsește și care poate să încapă în oricare interpretare artistică a lumii, a centrului și a fiecărei iradieri a lui în întâlnirile îngăduite de ele.

Teodor Baconschi: Autorii literari denunță îndeobște acest viol hermeneutic… Nu știam că și pictorii…

Horia Bernea: Dacă aș fi ajuns la Deal pe o cale intelectuală atât de sofisticată, aș fi fost pierdut, pentru că nu aș mai fi avut motivația primară de a picta…

   Intrăm în și nu mai ieșim din această ramificată și multistratificată romă, din acest complex și diversificat sistem construit de autorii, de cartografii acestor itinerarii și reliefuri, și de logicienii acestor neobosite și neobositoare introspecții și detalieri ale lor. Teodor Baconschi și Horia Bernea ne propun și ne învață o sumă de inițieri, de rituri și de treceri asle lor, iar mai departe suntem așezați și devenim parte dintr-o summa, din acel întreg și corp al lui de care nu ne vom mai putea detașa sau separa vreodată. Vom fi încurajați mai departe să continuăm această călătorie în fiecare adâncime a lumii și a reprezentărilor ei din această corporalizare și materializare care se pot așeza și desfășura în tot ce poate să încapă și să fie primit în necuprinsul și niciodată cunoscutul caput mundi, în nicidecum înțelesul sfârșit a vreunei căi din nenumăratele lui disponibile.

   Ne familiarizăm cu bucuriile toate care pot să încapă în descoperire, în privire, în mirare și în fiecare simț care este viu, care astfel trăiește necontenit, neobosit această excitație amplificată continuu, păstrată de-a lungul fiecărei noi și noi situații în care trebuie să își ducă la capăt fiecare dintre trăirile care i s-au așezat în noua structură și în fiecare adăugare din straturile ei.

Horia Bernea: Aici a fost un exces…

Teodor Baconschi: Se prea poate…

   Roma Bizantină este un exercițiu intens introspectiv care conține în cuvintele lui datele importante și esențiale ale libertății, ale felurilor ei de a se insinua, de a se așeza și de a nu mai pleca din lume, din felurile de a fi și de a trăi ale celor care se apropie și care îi cunosc bucuriile și plăcerile impuse de aceste atingeri. Aici suntem, în acest context mereu extins de artă și de întrebările ei al libertății fără limite de trăire, de simțire sau de interpretare, fiindcă Roma Bizantină se poate vedea și regăsi în structura fiecăruia dintre noi, în oricare așezare solară și disponibilă să se bucure și să se încălzească cu această lumină permanentă îngăduită de libertate și de stările ei. Fiecare dintre noi este îndemnat să continue și să amplifice acest traseu, să identifice minuțiozitățile și prețiozitățile care îi fac deliciul și care cresc bucuria parcurgerii, a apropierii și a descoperirii lui.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…