NOW AND THEN– Beatles
Anumite momente se pot împrăștia destul de firesc în stări care pot reverbera în povești, în acele povești care alimentează și susțin retrăirea, întoarcerea în acel loc în care firea rezonează cu aproape tot ce o înconjoară, acolo unde se simte și se așază într-un acasă mereu căutat, întotdeauna intuit și descoperit odată cu fiecare pas îngăduit de viață și de zilele ei. O apropiere mereu alimentată de tot ce corpul poate să perceapă și mai departe să înțeleagă.
Muzica și (con)textele ei protejează întotdeauna aceste atingeri și mângâieri între lume și trecerile noastre prin peisajele și atmosferele ei, muzica insistă să aibă loc această contopire, această împreunare a persoanei care (o) ascultă cu acelea care (o)spun, care fac în așa fel ca tot acest gest să fie cât se poate de exquisite.
Ne întoarcem continuu în aceste stări odată cu regăsirea unei atmosfere, odată cu recrearea ei favorizată de posibilitatea de a ne întoarce în teritoriile ei mascate deseori de timp, de acel timp întotdeauna retrăit și plimbat firesc între trecut și prezentul care îl așteaptă mereu pentru a-i face cunoscute și înțelese mișcările și oricare dintre gesturile care îl pot (re)scrie și mai departe distribui în alcătuirile și împrejurimile noastre.
NOW AND THEN, această nouă piesă (re)găsită și semnată Beatles este un moment care propune prin apariția ei întoarcerea necesară fiecăruia dintre noi pentru a ne putea realcătui bucuria și neliniștea care au avut loc odată cu prima întâlnire, odată cu acel tremur încolțit de emoție care s-a adăugat de atunci și până acum firii și vieților noastre. Așa am simțit la prima întâlnire cu ei, așa am rămas până acum, iar de aici mai departe mă simt și mai cuprins de fiecare dintre aceste stări odată cu fiecare nouă ascultare, fredonare, întoarcere în/pe teritoriul ei încă nelocuit, încă așteptător al oricărei apropieri disponibilizată de firea mea, de firile noastre.
Vocea, vocile lor susțin și protejează această întorcere, textul face călătoria indispensabilă și necesară regăsirii, refacerii și retrăirii a fiecărei atingeri din vibrația recunoscută și acceptată de aceste emoții. Întoarcerea este completată de trăirile incluse în pașii făcuți pe suprafețele ei, în adâncimile așezate în albiile ei, dar și prin adierile acelui timp retrăit conținut și difuzat de aromele ei.
Acest Beatles regăsit, refăcut, readus în prezențele noastre va rămâne ca o posibilă și ușor de recunoscut cale de acces în fiecare pliu și firidă a timpului care încurajează și disponibilizează întoarcerea în toate așezările cunoscute sau nu ale mișcărilor lui prin și printre spațiile desfăcute de ei ale lumii. Ascult, mă emoționez, mă bucur și îmi imaginez întoarcerea în fiecare zi de azi desfăcută în și din ziua de ieri.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…