PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Interioare

Ceasornic fără minutar. Punctul pe cuvânt…, de Gabriela Cristache, Editura Bibliotheca

   Multe dintre cele care se lasă dezvăluite se așază de obicei firesc în cuvinte, multe dintre cele aduse pe acele suprafețe care le fac vizibile rămân cât se poate de mult acolo pentru a putea fi văzute de tot ce se ascunde în lumina care le cuprinde și le spune odată cu fiecare dintre strălucirile care le explică, care le descoperă astfel și le fac să (se) arate în cât mai multe feluri, în cât de multe moduri le pot accepta aceste apropieri, priviri și înțelegeri. Toate cele care se lasă dezvăluite sunt scoase și expuse din acele interioare pe care cine le scrie le face astfel să se spună, să traverseze toate vămile care le împiedicau până acum, până aici felurile de a se lăsa înțelese de cei care se recunosc în fiecare dintre aceste intense atingeri.

   Despre toate aceste interioare și dezvăluiri ale lor ne scrie Gabriela Cristache și tot ea ne (de)scrie modurile și stările în care se lasă așezat și se (ex)pune punctul pe cuvânt, semnul care își ajută stările puse în cuvinte să se excludă din acele interioare care îl păstrează limitat și să se arate firesc împreună cu trăirile și simțirile însoțitoare din fiecare afinitate a lui în lumina îngăduită mai departe de citirea, de lectura și apropierea pusă de acum în mișcările îngăduite și acceptate de el.

Privim în noi și, unii, știm ce înseamnă aceasta. Uneori începem cu neliniștea…

   Fiecare pas făcut mai departe ne apropie de felul de a (se) privi și de a se apropia de interioare, de adâncimi și de pliurile acum desfăcute ale vieții pe care Gabriela Cristache le înțelege și (ni) le povestește firesc, pe care nu le caută, însă le întâlnește și (și) le apropie odată cu fiecare aplecare a firii ei înspre deschiderile oferite de aceste adâncimi și de încăperile lor, de spațiile lor calde sau reci, luminoase sau întunecate care adăpostesc și se lasă cutreierate de stări ce își caută continuu ieșirea, dezvăluirea, izbucnirile care încurajează atingerile care au loc și se împlinesc mai apoi în lumina scrierii lor.

Sunt situații în care chiar nu avem unde să ne retragem și atunci rămânem pe loc. Vedem, chiar înțelegem trăirile la care suntem martori: bucuria, încântarea, euforia reușitei, îndrăgostirea sau descoperirea îndrăgostirii celuilalt, fascinația, conștientizarea interesului pe care îl au oamenii unii pentru alții, durerea fizică, nefericirea. Uneori chiar participăm…

   Decoruri bine desfășurate și adăugate acestor interioare desfăcute în Ceasornic fără minutar, în cuvintele acestei cărți care le povestesc amănunțit și le impun fiecare dintre apropierile necesare privirii, ale cuprinderii și ale înțelegerii afectivităților care le însoțesc, care le adaugă fiecărei căutări, fiecărei întrebări a fiecăruia despre sine și fiecărei anulări de limite, în continuare de eventuale schimbări și contorsiuni ale minții care ar putea să (le) adauge rătăcirea sau pierderea pe acest drum al căutării, al mereu necesarelor întrebări despre rosturile ei. Gabriela Cristache construiește punți între ce vede, între ce crede și noi împreună cu toate aceste necesare înțelegeri și apropieri, între noi și fiecare dezvăluire care se face vizibilă și cunoscută odată cu fiecare pas făcut în aceste interioare de acum făcute disponibile (cu)prinderilor noastre.

Ca observatori (voluntar sau nu), pașii celorlalți pot deveni pentru noi un adevărat spectacol: frumos se armonizează pașii celor îndrăgostiți care tind spre aceeași cadență ori pașii prietenilor care găsesc un ritm ajustat, parcă, de ideile împărtășite, de convingerile comune sau apropiate ori siguranța oferită de solidaritate. Bucuria, satisfacția dau și ele o anumită sprinteneală pașilor pe care îi facem; distanțele se parcurg mai ușor, drumul este mai frumos…

   Îndepărtarea cortinelor care „păzesc” atmosfera, stările, senzațiile din aceste interioare (de)scrise de Gabriela Cristache se face încet, silențios, cu discreție întreținându-se liniștea și lentoarea necesare parcurgerii fiecărui amănunt de tot ce este indus și adus în simțuri, de tot ce trebuie văzut și înțeles de priviri iar în continuare tot acest dans împreună cu mișcările lui, odată cu atingerile care vin odată cu pașii lui se lasă așezate în coerențele necesare acceptării și asumării acestor lecturi aduse  și ele în vecinătățile noastre de cuvintele care cresc și alcătuiesc poveștile din Ceasornic fără minutar, din toate stările și așezările lor care mai departe ne vor îngădui și amplifica toată această cuprindere a noastră în fiecare pliu desfăcut de timp pentru a ne încuraja fiecare moment al călătoriei începute și toate adăugările necesare ale ei care ne vor completa și ne vor amesteca în aceste interioare, în adâncimile și pe suprafețele lor necuprinse.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…