PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Întâlnirea

Tu ești rusul cel bun, de Maria Pilchin, Editura Prut Internațional

Poezia impune subtil o întâlnire continuă, un dialog neobosit, o permanentă căutare și rostire despre sine, despre mișcări, gesturi și memorări ale lor în și pe teritoriile lumii care îi (re)cunoaște cuvintele, cuvintele adunate de gânduri și mai departe spuse, scrise, aduse în fiecare dintre apropierile care îngăduie aceste atingeri și senzorialitățile/intensitățile lor. Toate acestea rămân, se păstrează în fiecare pliu al firii pe care aceste întâlniri îl disponibilizează ca să fie și să rămână locul ce le va opri și găzdui fără teama umplerii, a răbufnirii sau a revărsării a pierderii lor.

 

Maria Pilchin ne aduce scriind poezie în această stare continuă care (de)scrie întâlnirea, care adună continuu cuvintele ce o conțin și o spun ținându-și cititorul mereu aici, în aceste deosebite spații ale întâlnirii și ale apropierii care se înfiripă, care pornește și mai departe acoperă ne-simțit zgomotele adiacente, pe acelea care ar putea bruia, acoperi sau ascunde intensitățile lecturii acestor stări.

…toate acestea da toate acestea

   au gustul tău parfumul tău

   dormi unica zi când ești acasă

   și tu și eu și mirosul de gutui

   mirosul care ne umple întunericul

   mâinile tale somnoroase

   mă caută încet apoi repede

   repede mai repede foarte repede

   vulcanul și lava și magma

   zilei în care suntem acasă

Prezentul cu toate trecuturile lui care se lasă scrise se regăsesc în poezia pe care Maria Pilchin i-o pune la dispoziție ca să se poată face cunoscut și văzut, ca să se poată lăsa păstrat și astfel continuate intimitățile consumate în poveștile și trăirile din zilele și din nopțile lui, din fiecare spasm și gest care au încăput și care mai departe au rămas din fiecare amintire salvată în chihlimbarul transparent și adânc al poeziei, al curajului ei de a-și face vizibile și de a-și apropia cuvintele cât mai mult de cel cu care se întâlnește, de cel cu care în urma lecturii, a întâlnirii rămâne mai departe împreună și vor parcurge astfel fiecare fragment, porțiune și perioadă de timp.

în fiecare dimineață descopăr pe pielea mea câte o pată

rotundă sferică aproape perfectă aproape frumoasă

în fiecare dimineață trecutul meu iese prin epidermă

toate iubirile urile durerile bucuriile toate ies roșii

la suprafață așa încât sunt cel mai frumos pătată femeie

aceste roze ale vieții mele înfloresc pe mine se deschid

ascunzând sub rosa toate cele trecute toate cele uitate

și neuitate toate roșii toate cu petale doar spinii

stau înfipți acolo adânc în oase carne amintiri

Toate stările identificate ale vieții sunt enumerate de Maria Pilchin în Tu ești rusul cel bun, în poezia scrisă, pusă de ea în această carte, în cuvintele care odată spuse, dezvăluite o ușurează, o ajută să își poată face vizibilă, văzută transfigurarea în stările căreia umblă, stări către care se tot întoarce tulburându-le și făcând în așa fel să le scoată din adâncuri pe oglinzile orbitoare ale suprafețelor vieții, să le expună în refracțiile neobosite care întorc și lasă în lume ca semn, ca arsură tot ce se poate extrage, spune și expune din aceste stări și povești alimentate de ele în cuvinte, în cuvintele poeziei cu care ne propune să ne întâlnim Maria Pilchin.

isus în templu aruncând și alungând negustorii

într-o zi voi arunca din casa noastră

tot ce nu are vreo legătură cu ea

voi alunga musafirii pe care tot eu i-aș invita

voi închide cu zgomot ușa

voi stinge lumina și în șoaptă

o să vă povestesc despre lumini subacvatice

neguri de munte și stele din ochi

o să gătesc ceva așa încât

mireasma să umple camerele

o să vă chem la masă și voi o să veniți

ca niște copii nerăbdători

voi mătura după asta toate gândurile

vorbele gesturile și lucrurile inutile

și va fi seară și voi lăsa gunoiul într-un colț

dimineața îl vom arunca la tomberon

și vom înțelege că mereu o putem lua de la capăt

pasărea phoenix e angajată

la cleaning service

Întâlnirea se întâmplă, se desfășoară și are loc permanent împreună cu stările, cu exaltările și cu eliberările pe care ni le face cunoscute și ni le apropie Maria Pilchin în poezia ei, în toată această desfășurare învolburată dar nu tulbure de sentimente, de intensități ale lor și de câte se pot spune și scrie despre întruparea lor în poezia ei. Maria Pilchin își trăiește poezia, ignoră limitele care s-ar putea arăta în felul ei de a ne arăta și de a ne spune despre această exuberantă, intensă trăire și ne așteaptă să citim împreună fiecare apropiere care se desfășoară odată cu această întâlnire povestită și scrisă de ea.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…