PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Însoțirea. Urmările ei

PAS DE DEUX, de Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Editura Humanitas

   Desăvârșirea unei apropieri ar putea să fie însoțirea împreună cu fiecare dintre dezlegările disponibile mai departe pentru a (ne) putea așeza și continua călătoria împreună cu urmările ei, cu (ne)așteptatele senzații, sunete, imagini și cuvinte care vin, care nu se mai opresc odată pornită povestea și desfășurată facerea ei, creșterile, adăugările și amplificările ce îi continuă firesc de acum coerența și fiecare gest care îi va (de)scrie mai departe faptele, semnele (des)facerii lor, cunoașterea și aducerea la un loc în acest dialog, în fiecare dintre trimiterile propuse de pornirea și de continuarea lui.

   

   Pas de deux este un astfel de exercițiu al dialogului, al acestei metode de însoțire pe care autorii o propun apropierilor noastre, pe care ne-o arată desfășurată cuvintele poveștilor/prozelor lor. Daniel Vighi și Viorel Marineasa sunt în cuvintele acestei cărți aparent împreună, sunt de fapt într-un dialog continuu, dialog întreținut de o calmă și extrem de lucidă dezbatere asupra lumii pe care o văd, pe care o parcurg și o (de)scriu folosind aceleași unelte, arme și instrumenete dar nu și același pas, ci doar aceleași priviri spre și parcurgeri ale lumii, ale spațiilor în care au putut dialoga cu secvențele întâlnite ale ei.

Fapte de demult, dragilor, cu parfum de libertate degustată ca un vin vechi, privilegiu nobiliar de care generațiile tinere nu mai au parte: ca să știi cum este să tânjești după libertate cu intensitatea aceea, musai să te afli în temniță, doar acolo și, doar atunci, pricepi…- Daniel Vighi

Dar hai să ne-ntoarcem de unde am plecat. Deci uica Agasân fusese un puriu sandilău cu apucături zbanghii. La un pahar de șnaps în beci venea de obicei cu istoriile altora…- Viorel Marineasa

   Câtă istorie trăită, câte istorii păstrate și rămase vii în firile autorilor împreună cu ramificațiile, cu alunecările lor în formele discret arătate ale literaturii, ale literaturii care trece, care traversează și își asumă gradul zero al momentelor ei, grad și stări propice valorificării poveștilor văzute, auzite, trăite și reținerii în corpul lor al personajelor care le asigură mișcările necesare fiecărui pas de făcut mai departe, de pătrundere în adâncimile care păstrează (ne)firescul și (cu)tremurul emoțiilor ce le însoțesc și ni le apropie spontan și/sau surprinzător. Suntem ținuți de Daniel Vighi și de Viorel Marineasa în fiecare spațiu deschis de ei odată cu fiecare poveste desprinsă din istoria și din vremurile parcurse și acum povestite de ei, redate împreună cu imaginile și cu aromele rămase încă să plutească în aerul și în cuvintele poveștilor din lumea pe care o păstrează în cuvintele lor vie și mereu în mișcare, într-un neastâmpăr întreținut și amplificat de cuvinte, de rostogolirea ecourilor lor.

Pășim pe drumul de pământ, călcat de anvelope de tractoare, cu gropi lungi, unele rămase cu apa din primăvară: locuri cunoscute de când lumea, căldura de iulie din pustă, buruienile aceleași, scaieți verzi, urzici uriașe pe lângă gardul casei se leagănă în vântul domol al caniculei, vag miros de balegă, de căcat de porci, adie mireasma motorinei…- Daniel Vighi

Nu chiar în mijlocul curții, un pic descentrată, se află o clădire care-ți atrage numaidecât atenția. Spre ea duc câteva alei pietruite. Dacă o abordezi dinspre poartă, înaintând pieziș, nimerești în spălătorie, o încăpere de 5 pe 5: pe un soi de vatră troneză cazanul, iar pe unul dintre pereți este fixată o chiuvetă; în alt unghi, o masă sau un prici. Ieși cu gândul să dai ocol…- Viorel Marineasa

   Fiecare cojiță care se poate desprinde este îndepărtată și astfel lumea de sub ea ne este arătată de Daniel Vighi și Viorel Marineasa folosind intensitatea propusă de privirea cu ochii mijiți și de puterea ei de acoperire, de memorie și de disponibilitățile ei de a se expune în cât mai multe imagini care îi pot salva fragmentele necesare care pot mai departe compune puzzle-ul întregirii, al creșterii istoriei, al arătării faptelor ei. Fiecare pas al acestor însoțiri pe care le (de)scriu cei doi autori este desăvârșit de cuvintele care ne duc spre adâncimile fiecărei povești și de urmările firești ale apropierii, ale înțelegerii din facerea și din scrierea lor, din fiecare gest prin care memoria este salvată în aceste cuvinte care ne spun atât de firesc despre tristeți, despre cruzimi, despre bucurii și despre toate tragediile care pot să încapă în memorarea și (de)scrierea lor.

Numai că acum pricepi cum e…- Daniel Vighi

Ne prăpădeam de râs…- Viorel Marineasa

   Istoria spusă și parcursă așa, în pas de deux este una răvășită de cuvinte și de trecerea autorilor prin teritoriile ei, prin fiecare pliu disponibilizat de ea care de obicei nu se lasă, nu se pune la îndemâna pătrunderii, al vederii, al spunerii. Nu este nicăieri, în nicio poveste loc de ajuns pentru vis, ci totul se așază într-o memorie care devine astfel povestită una colectivă, una care se divulgă odată cu fiecare pas făcut în spațiile și pe coridoarele mai mult sau mai puțin luminate ale ei. Daniel Vighi și Viorel Marineasa ne fac părtași în timp real, în timpul lecturii la fiecare stare și moment al acestei emoționante însoțiri iar mai departe parcurgem împreună tot ce se poate citi și asuma odată cu aceste înțelegeri ale ei. Pas de deux ne înlesnește apropierea și înțelegerile acestei însoțiri și ne arată firescul din fiecare gest al autorilor de a ajunge și de a privi fiecare moment al istoriei lumii trăit, parcurs, înțeles și povestit de ei. Urmările acestei însoțiri dintre Daniel Vighi și Viorel Marineasa vor fi lecturile, stările, imaginile, cuvintele împreună cu zgomotele sau cu tăcerile lor așezate de ei în această frescă a lumilor, a profunzimilor ei care se vor păstra mai departe pe fiecare față disponibilă a acestor desăvârșite suprafețe scrise și meremetisite de ei. 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…