PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Însoțirea

Tandem cu umbrele, de A.T. Branca, Editura EIKON

Poezia își ține aproape de stări cât mai multe dintre întrupările și întruchipările lor capabile și disponibile să se facă vizibile și cunoscute în cuvintele ei. În continuare au loc recunoașterile necesare amplificărilor și menținerii lor cât mai mult la acele înălțimi în care li se pot vedea mișcările prin peisajele cărora li se tot atașează și în care se integrează ușor,ușor, cu acele sincerități și naturaleți care le fac mai departe să se confunde cu oricare dintre noile lumi astfel din nou și din nou făcute, din nou și din nou alcătuite și pregătite pentru a-și face cunoscute existențele care le populează și le fac cunoscute.

 

Despre aceste însoțiri citim în poezia scrisă de A.T. Branca și către mișcările lor suntem încurajați să privim odată cu traversarea cuvintelor ei, împreună cu fiecare zvâcnet al firii care se va simți și care se va face cunoscut de-a lungul acestei călătorii în spațiile interioarelor ce se lasă de acum mai departe dezvăluite, dezvrăjite, spuse. A.T. Branca ne inițiază în fiecare dintre momentele acestor însoțiri, în fiecare dintre stările lor și în toate pe care ea le vrea știute și înțelese de cititor.

rumoarea stârnită din uimire

că sunt aici ruptă de conveniențe și cotidian

târăște în derizoriu năzuințele, dar tac

și caut refugiu în neascultare

caut o punte peste coasta abruptă dintre lumi

acolo unde torentele de lumină au eșuat

Pașii făcuți în aceste interioare și privirile care se aruncă în vastitățile lor nu vor putea evita nici coborârea și nici urcarea pe nici unul dintre palierele de pe care se poate contempla fiecare zbatere a firii care se lasă întâlnită și văzută aici, fiecare înălțare și fiecare cădere care își spun astfel poveștile și nenumăratele lor variante care pot ajuta întregul să se alcătuiască și fragmentele lui să se desăvârșească. Aceste încercări se mută firesc în cuvinte și întregesc însoțirea de care este nevoie pentru a le putea aduce la cunoștința și în apropierea noastră, în acea apropiere care ne poate implica și care ne poate face să trăim la rândul nostru sentimentele și senzațiile acestor însoțiri, ale acestor întâlniri.

fărâmițare de rostire și de sens

pe pergamentul trupului

aurora iubirii în leagănul genelor

scânteierile ochilor

obrazul fermecat

reazem obrazului celuilalt

Suntem martori și părtași, suntem parte a însoțirii care se naște cu fiecare vers și cu fiecare apropiere de sensul, de sensurile lui. Suntem mai departe acaparați de toată această creștere a lumii din jurul nostru și puși în starea de a asculta țipetele fiecărei faceri și a fiecărei desfaceri al lumii care se tot rupe și care se tot completează de-a lungul acestui efort, de-a lungul acestor parcurgeri și simțiri ale durerilor din structurile tari sau din structurile moi din alcătuirile lor.

există mereu o pustiire care ne bântuie, niște

temeri

o frământare de gânduri sfâșiindu-ne liniștea

niște lame răzuite din soarele apusului ce ne ard

ochii

există o amărăciune care ne topește coastele

ca fierberea mării în cioburile hazardului

Există aceste stări înțelese și scrise de A.T. Branca, există zgomotul lor pe care ea îl recunoaște și pe care îl aduce firesc în (ne)liniștea intuită de ea în cuvinte, și există toate nenumitele și nespusele momente ale însoțirii pe care le acoperă firesc în paginile poemelor din Tandem cu umbrele. Toate ne sunt aduse la îndemână și în cele mai intense stări ale apropierii în toate aceste cuvinte încăpute și făcute cunoscute aici, printre ațele țesăturii dense în care le-a fost așezat și personalizat desenul împreună cu hașurile care îi evidențiază și îi pun în valoare umbrele care scot la iveală lumina și tot ce încape în acest niciodată complet joc al cunoașterii, al apropierii, al fiecărei însoțiri căutate și necesare din alcătuirile și trăirile vieții.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…