Nepoata bătrânei aristocrate, de Ioan Vișan, Editura Bibliotheca
Proza își traversează întotdeauna povestea și își extinde continuu teritoriul pe care i se așază desfășurările, pe care se lasă expuse cât se poate de multe dintre întâlnirile și ramificațiile din corpul ei, din acest corp mereu crescător, invadator și acumulator care devine un fel de suprafață care își adaugă continuu pământ nou, nou și fertil. Aici se lasă amestecate și fecundate cuvintele poveștilor care alcătuiesc și amplifică neobosite creșterea lor, creștere care la cuprinde și care le păstrează în tot acest spațiu anume creat și adăugat.
Ioan Vișan este unul dintre prozatorii care își exprimă și își expune textul cărților teritorial extinzându-și și adăugându-și toate aceste elemente ale creșterii, ale amplificării și totodată ale dezvelirii care face disponibile efectele vizibilității, ale lecturii și ale consumării poveștii care se lasă văzută în textele sale. Proza lui Ioan Vișan se mișcă natural ajutată de o anume elasticitate, de un fel de întindere continuă care ajută detaliile să se poată vedea și să își poată expune cât mai clar efectele și elementele necesare acceptării și înțelegerii.
Am înlemnit pur și simplu. Parcă mă lovise cineva cu o bâtă-n moalele capului. Nu am avut replică pentru gândurile ei. Lumea din jur ne-a anulat tot spațiul de dialog secret. N-am reușit să ne spunem niciun cuvânt…
O (ne)liniște care se extinde și care se amplifică ne este apropiată în timpul lecturii cărții Nepoata bătrânei aristocrate, de Ioan Vișan, un anume mod de a ne apropia de text, de inițierile care au loc în corpul poveștii care le (cu)prinde și care le extinde continuu lăsându-le să treacă de domeniul static al lecturii spre acela emoționant al implicării, al trăirii oricărui moment al apropierii, al fiecărei emoții care îi însoțesc și îi impun manifestările, mișcările și oricare gest care mai încape pe lângă ele.
La gât purta un lănțișor de aur. Dădea o lumină specială pielii albe. S-a lungit pe pat sub cearceaful care luase forma trupului ei. Am privit-o mai multe clipe. Era o lecție de comunicare mentală neglijând simțurile prin atingeri.Cuvintele mi s-au părut a fi de prisos. Însă tăcerea îmi impulsiona simțurile…
Fiecare pătrundere în corpul cărții presupune o inițiere, una empatică, una care ne ajută să comunicăm cu stările și cu sentimentele contradictorii sau nu propuse de autor, de cel care le-a (de)scris și care mai departe le propune atingerii de către cititor. Este un fel de împărtășire, una prin scris și prin fiecare dintre emoțiile însoțitoare ale lecturii și ale trăirii și asumării lor. Toate aceste completări se așază mai departe firesc în firile care se apropie și care trec mai departe de stările contemplării.
Nu sunt moral, dar iubesc moralitatea și trebuie s-o caut. Moralitatea, ca și dragostea, nu au linii drepte, ci mai degrabă sinusoidale și ondulatorii, după complexitatea firii persoanei și direcția acesteia către țeluri, triumfuri, răsturnări de situații, poate și eșecuri uneori hazlii, alteori de-a dreptul dramatice…
Suntem prinși de Ioan Vișan în această cușcă elastică a inițierilor care au loc și se desfășoară odată cu fiecare întâlnire care se întâmplă în cartea scrisă de el, odată cu fiecare pas făcut în și pe teritoriul extins mai departe, într-o completare sugerată de povestea fiecăruia dintre noi în interioarele devenite astfel vizibile ale vieților noastre, făcute să se vadă odată cu lectura lor, odată cu apropierile îngăduite de fiecare nouă și iar nouă deschidere și călătorie inclusă de aceasta, indusă de fiecare dată de începuturile lor, de oportunitățile desfăcute special de fiecare inițiere pentru a ne putea descurca în fiecare dintre momentele noi și necunoscute ale acestor desfășurări, și mai departe pe întreaga suprafță a lumii pusă la dispoziție pentru traversarea, continuarea și desăvârșirea lor prin lectură împreună cu inițierile aduse cu ea și scrise de autorul lor.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…