PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Înfășurări

Silk, de Ramona Băluțescu, Editura Eurostampa

   

   Poezia propune și menține înfășurări în fiecare dintre stările ei, înfășurări care își încâlcesc și păstrează în acest cocon fiecare dintre alcătuirile reușite de fire până acum, până aici, iar mai departe sunt urmărite fireștile adăugări, monstruoasele amplificări și toate gesturile pe care ele le fac pentru ca toată această coabitare să fie și să rămână desăvârșită, să se poată pune în tiparele nelimitate ale nemuririi și ale rămânerii permanente în toate aceste structuri vii ale vieții din spatele acestor cuvinte, din corpul lor adăugat permanent cu fiecare dintre aceste răsfrângeri în fiecare dintre privirile care pot atinge și păstra imaginile acestei fără sfârșit și fără capăt povești.

 

  

   Ramona Băluțescu a tot șlefuit și a adăugat astfel fețe mereu noi poeziei pe care o trăiește și pe care după aceea o scrie, pe care mai departe o împinge între toate limitele vii și calde ale vieții și în fiecare dintre căderile și urcările ei, în oricare alcătuire disponibilă să se lase desfăcută astfel și așezată în imagini care sunt mereu mișcătoare și nepăstrătoare ale formelor fixe ce le-ar banaliza și le-ar pune în rosturi gata făcute, gata făcute și strâmte pentru tot acest corp care crește continuu și care invadează cu stările lui spațiile, tărâmurile și toate reliefurile lor așezate la îndemâna acestor priviri, ale acestor simțiri și de neoprit curgeri care se pun în înfășurările continue ce aglomerează încet, încet corpul întâlnit și seduce.

Timpul se îngustează la capătul dinspre aripă.

Încă ai mai putea să îți mijești ochii, înspre mai mult,

De nu ar fi blestemata asta de sonică, a neîmplinirii,

Cu care postim, la masă,

Alegând oțetul și lancea.

   Silk este cuvântul șititlul care înfășoară în alcătuirea lui întregul corp de cuvinte care s-a așezat în proximitatea acestei îmbrăcări, a acestui touch așezat în toate stările bune ale mângâierii, ale intensității și în toate înfrigurările ce le însoțesc și le mută în această răceală calmă a spunerii, a cutremurării și a încercărilor ei de a se localiza și de a se lăsa încălzită încet și sigur de delicatețea și căldura care le urmează și care le va însoți mai departe. Imaginile acestor stări sunt clare și nedeformate de atingerea realității, sunt îmbrăcate toate în cuvinte care stau bine așezate în această țesătură și în toate straturile structurii ei, iar delicatețea își împinge irizările în fiecare privire care se apropie și care astfel începe să vadă și să mute vederea adâncimilor în simțurile de acum pregătite să le primească împreună, să le aducă pe toate sub pielea care le poate mai departe ține sub învelișul ei protector.

Pentru că, de mai vine noaptea,

Ea va fi doar un strop, între după ce ai adormit,

Și înainte să-ți termini visul,

Ca palma întinsă între două frunze de vișin,

Străbătută de gărgărițe,

Ca un fel de panglică ambasadorială,

Ca o câmpie a liniștii,

Cu animale transparente,

Sculptate în chiciură,

Ca borna de control a fiecărui gest suav,

Ce îmi mănâncă, și ea, din somn…

   Mergem mai departe și continuăm să întâlnim forme și stări, contorsiuni și mirări care se lipesc imediat de orice retină întâlnită, de oricare epidermă dezvelită de aceste cuvinte și de aroma lor cuceritoare, ne lăsăm duși și ne asumăm această călătorie și toate datele ei, începem să vedem și să înțelegem reperele care ne desenează acest traseu și toate încercările lui, fiecare dintre  așezările în care aceste apropieri se pot face cunoscute și în continuare trăite. Pașii în corpul acestui tărâm rămân și ei ca semne distincte ale trecerii, ale fiecărui rit presupus și impus de aceste rigori ale cunoașterii cât mai apropiată de normele și definițiile înțelegerii.

Pânza ce mă acoperă,

Albăstrită,

Pasul,

Linia umărului clar,

Curba perlelor,

Clavicula,

Rochița rândunicii,

Al cărei nume tainic îl știu.

 

Un portret de o clipă,

Dimineața…

   Acceptăm pentru că nu putem să evităm aceste înfășurări disponibilizate de Ramona Băluțescu în cuvintele poeziei, de fiecare dintre puterile ei de seducție și de aducere la îndemână a elementelor care o încarcă și o potențează permanent făcând ca fiecare posibilă enumerare a transformărilor care au loc de-a lungul lecturii să impună o continuă rătăcire și rămânere în continuare ca prizonier în această țesătură care își adaugă mereu noduri noi, noduri care prind în ele bucăți de fire, fragmente de corp și toate schijele disponibile ale cărnii. Silk este exact această culegere de stări care s-au întâlnit în cuvinte și care s-au adunat pentru ca toate etapele acestui proces să aibă loc și să se desăvârșească în aceste continue înfășurări.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…