PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Îndreptarea privirii

Tablouri văzute dintr-o parte, de Florin Toma, Editura AdLibri

   Suntem îndemnați deseori să vedem, să încercăm să înțelegem ce vedem și să mergem cât mai în adâncul imaginii care ne acceptă privirea și scufundările ei împreună cu ascunderile însoțitoare. Suntem acceptați astfel într-o lume care ne separă discret de realitate și care mai departe ne transportă în fiecare dintre adâncimile care se disponibilizează odată începute aceste călătorii, aceste trasee păstrate în întrebările ce cresc în continuarea lor, în amplificarile impuse de fiecare desfacere și îndreptare a privirii în cuvinte.

   Florin Toma (și-)a găsit întotdeauna cuvintele cu care poate să se alăture imaginilor oferite de perspectivele și de evadările plastice, de disponibilitatea lor de a se lăsa citite și aduse astfel în povestea care crește și se spune în și pentru completarea lor.

Misterul începe să mă atragă. Pe fondul de cobalt al cerului, vreo treizeci de columbi fâlfâie, împleticindu-și aripile în lumina de miere. Țin aproape, cred că sunt neamuri. Penele desfăcute, întinse bine, strălucesc. Parcă sunt de aur. Sau fac ape ca argintul. Și, de aici, începe jocul magnific al voltelor…

   O permanentă și neobosită întoarcere la cuvintele care pot să însoțească privirea ne propune Florin Toma în Tablouri văzute dintr-o parte, în această culegere de texte, de cronici care ascund interpretări în fiecare poveste scrisă sub acest impuls compulsiv al autorului lor de a vedea și de a spune cât mai mult din ce vede și din ce simte după ce vede. Cronicile sunt atinse de multe stări ale senzorialității, ale simțurilor care se conectează și se așază firesc în completarea imaginilor, în fiecare prelungire devenită posibilă a lor desprinsă din corpul artistic în care sunt fixate de autoarele și de autorii lor.

Țărâna(ciclul Țară. Țăran. Țărână îl obsedează!). Transparența cețoasă. Arșița dogoritoare, ce naște fantasmele. Cerul alb, spoit cu lapte de var. Sau, alteori, albastrul de Nicodim, din care izvorăște noaptea în câmpia scită. Toate acestea transfigurează visele artistului și le transformă în borne. În repere ale aceluiași spațiu fantastic al hedonismului originar…

   Întotdeauna, de-a lungul lecturii fiecărui text ce însoțește un gest artistic suntem ghidați, conduși spre dispoziția de îndreptare a privirii, de așezare a ei (în)spre acele repere, sau borne de la care se poate merge cu toate libertățile înțelegerii mai departe, cât mai mult în spațiul îngăduit de pânza sau obiectul care ne invită astfel în universul descoperit și în fiecare dintre împrejurimile sale. Textul însoțitor al lui Florin Toma nu este căutat, ci unul însuflețit și apropiat de el firesc de firile noastre care își urmăresc privirea în această călătorie.

Pentru că această seducție a chemării-de care scriam la început -îngăduie privirii(ba chiar o și încurajează!) să se strecoare prin fisurile convenționale și să ajungă înăuntru, rătăcind prin încăperile clădirii interioare a autorului…

   Mergem în corpul întotdeauna viu al artei așa cum ne conduce Florin Toma în cartea care adună cronicile lui, în aceste texte despre materializări și impuneri ale artei privirii cu care se întâlnește și ale simțurilor care pot și doresc să o exprime. Ne propune aici o privire altfel, dintr-o parte, dinspre unghiul de fugă înapoi, într-un racursi inversat care desface și mărește spațiul propus privirii încurajând accesul spre încăperile clădirii interioare a autorului, ale artiștilor care s-au lăsat citiți și prinși în această îndreptare, în acest proces de înțelegere și explicare a artei lor, a gesturilor făcute de ei și mai departe așezate în luminile adecvate citirii și scrierii lor.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…