PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Indigo

Interior cu lumina filtrată, de Mirel Lazăr, Editura NEUMA

   Orice este trăit și simțit poate să fie mutat, transmis, copiat în cuvinte, în cuvintele pe care poezia le acceptă, pe care le susține de cele mai multe ori imediat, pe care mai departe le ajută să devină stări în care autorul se recunoaște, în care el se vede scris și decupat din realitate pentru a fi mutat firesc în acele (ne)cunoscute stări ale irealității, stări în care indigo-ul transpunerii, al mutării, al copierii îl așază și îl fixează pentru cât mai multe dintre momentele și fragmentele vieții care îi vor căuta și îi vor traduce mai departe toate aceste transformări.

   Mirel Lazăr se lasă copiat firesc și pus să umble pe cât mai multe teritorii și reliefuri ale poeziei cu indigo-ul care îi poate recunoaște și copia mesajele odată cu posibilitățile ei de a-l trimite astfel pe cât mai multe asemenea suprafețe, suprafețe pe care se poate lăsa văzut și identificat împreună cu fiecare dintre gesturile care îl individualizează, care îl pun în starea bună, în aceea benefică de a fi citit, de a fi recunoscut și înțeles, de a se împlini cu ajutorul acestor pași disponibilizați și făcuți auziți de aceste călătorii personalizate ale poeziei.

Poți șterge cuvintele poți găsi altele

mai potrivite

Nu poți șterge trăitul, altul nu este

chiar dacă te-a făcut țăndări, fărâme

Ce ai ratat rămâne așa, doar să uiți

ai mai putea încerca

 

Poezia are un timp (nu anul

înscris pe pagina de gardă, nu)

un timp cuibărit și zidit în cuvinte

Viața e timpul chiar timpul

poemul care curge clipă de clipă an după an…

   Timpul împreună cu vârstele lui este o prezență vizibilă în tot acest Interior cu lumina filtrată, este vizibil și prezent în fiecare dintre încăperile în care a intrat și în pliurile lui, în poemele care la rândul lor spun despre cele mai multe momente care au putut fi (sur)prinse din viață în alcătuirile și desfășurările lor. Cât mai multe dintre aceste secvențe ale lumii prinse în tot acest timp sunt așezate în sclipirile îngăduite de patina care le însoțește, sclipiri care sunt în continuare lăsate să se vadă în urmele mereu transparente ale vieții în care strălucirile lor discrete se fac văzute, cunoscute și înțelese.

Câte o dată mă părăsesc și

nici nu știu unde ajung

Mă desprind dar nu e înălțare

cum se vorbește

din care privești eliberat și senin

ce a rămas dedesubt

Privesc și nu sunt acolo

nu văd nimic

în vreme ce trupul privește și el

înspre voi, drept în ochi

dar nu vede nimic…

   Toate sunt până la urmă (îngăduite) mirări și tăceri din înțelegerea și cuprinderea lumii, a vieții pe care Mirel Lazăr a reușit să le prindă și să le asculte pe frecvențele intuite de simțurile și de trăirile lui, iar fiecare dintre ele s-au lăsat copiate firesc cu acest indigo poetic/poetizat și multiplicat la rândul lui care transmite constant și intensificat mesajele (cu)prinse în cuvinte, în fiecare gest, în imagini și în tot ce se mai poate așeza și rămâne în această neobosită și mereu amplificată copiere, transmitere și creștere permanentă a ei.

Sunt ghemuit în mine, adânc

Nu mai am unde coborî înăuntru

și nici în afară să ies

Aștept și caut puterea din mine…

   În poemele din Interior cu lumina filtrată citim și vedem cum Mirel Lazăr se recunoaște și se lasă recunoscut în fiecare tremur al siluetei pe care viața și întâmplările ei, împreună cu indigou-ul așezat delicat pe mișcările lui este folosit pentru a păstra și pentru a transmite cât mai multe dintre stările și cuvintele care pătrund și rămân așa mai departe în fiecare sediment al lumii care le primește și le face cunoscute mai departe. Suntem la rândul nostru inițiați în cât mai multe dintre aceste mutări și transformări vii aduse cu ele ale lui odată cu fiecare evadare din realitate în irealitate, din viață în vis în cele mai bune, mai calde, mai calme și mai frecventabile evadări și reverii pe care poezia și cópiile ei (i) le face posibile și (i) le păstrează pentru a fi continuu trăite, pentru a rămâne să spună, să mărturisească mereu, pentru totdeauna.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…