PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Împreună despre căutare

Soarele extatic sau Pre-textele fiarei, de Emil Stănescu&Anne Porsa, Editura Bibliotheca

Stările căutării nu sunt neapărat acelea care (de)scriu sau care povestesc așezarea, care încearcă să țină în ele necunoscutele vidului ce se propune apropierii și cunoașterii continuu, odată cu fiecare pas în și pe acest vast teritoriu niciodată cunoscut pe care scrisul il și îl pune la dispoziție, pe care creșterea și mereu necesară amplificare a unei povești îl presupune și îl tot impune celor care se apropie și care vor să meargă mai departe în corpurile puse la dispoziție de autori în acest spațiu împreună cu timpul său disponibilizat să se lase citit aici.

 

Emil Stănescu&Anne Porsa ne propun o țesătură textuală, una ținută strâns de noduri în care se adună și din care pleacă continuu ramificații semnificante spre fiecare încăpere nou descoperită și numai bună de explorat a memoriei, a fiecărei amintiri rămasă nealterată și clară (cu)prinsă în acest chihlimbar care devine de-a lungul lecturii din ce în ce mai transparent și mai viu, din ce în ce mai luminos și astfel, în toată această transparență, în fiecare expresie și reflexie îngăduită de  mișcările textului construit de cei doi autori se poate desluși pas cu pas, nod cu nod itinerariul și alcătuirea poveștii care (se) tot crește și se disipează în firea și în stările cititorului (cu)prins și el și mai departe ținut în această neobosită desfășurare de povești sau în senzorialitățile lor. Mai departe suntem lăsați să ne apropiem și să înțelegem (pre)textele care au îngăduit toate aceste transformări, fiecare dintre ale lor alcătuiri și totodată dezalcătuiri, teritorii în care au loc întrepătrunderile caracteristice și care definesc momentele amplificării permanente a textului care își ține povestea în corpul lui, în fiecare trup și în fiecare literă care îl compune și care îl acoperă astfel cu pielea lor asigurându-i protecțiile împreună cu toate (in)vizibilitățile necesare.

Cartea este țesută și crescută astfel, nod cu nod de autorii ei în două volume, în două corpuri și în două secțiuni, iar noi trebuie să ne așezăm în apropierile ei așa cum ei au construit momentele acestor alăturări și continuări împreună ale drumului și ale lecturii. Aceștia sunt pașii impuși care vor implica definitiv stările și consumurile propice ale lecturii, ale necesarelor (re)citiri explicate de Emil Stănescu&Anne Porsa în fiecare dintre momentele vieților și ale istoriilor lor cuprinse și făcute vizibile și cunoscute aici.

 

Unu

 

Primele accente ale cărții ne propun atingerea efectivă a unor vremuri și ale timpului care le-a putut ține și păstra în corpul lui, ne propun cunoașterea acestui timp și efectiv fiecare metodă de apropiere de undele și de cuvintele lui sunt o permanentă seducție, o neobosită amușinare a aromelor ce însoțesc desfacerea poveștii și a cuvintelor ei. Toate își găsesc firesc loc în cuvinte și creșterea se întâmplă lent, înfășurată într-o liniște sobră, extatică, într-una care reușește să surprindă și să păstreze în textul ei sunetele necesare ascultării și prinderii fiecărui zgomot ce se poate plia pe această alcătuire, prin cunoscutele și necunoscutele ei coridoare care îi așteaptă umplerea și revărsările care trebuie să urmeze mai departe, care trebuie să atingă continuu și neobosit cât mai mult din teritoriul ce se așterne înaintea acestor evadări textuale ale poveștii.

 

Sunt recuperate și aduse în prim plan povești cu metodele invazive ale antropologiei, ale sociologiei, ale scotocirii și recuperării fiecărui pliu care se poate desface și lăsa să i se vadă interiorul, tot ce se poate scoate și desface mai departe în necesarele cuvinte prinse în această lentoare, în această desfășurare a textului pe fiecare formă de relief a vieții întâlnită. Sunt scrisori care povestesc și scrisori care se povestesc, sunt totodată recuperate elemente și fragmente importante din viața (de)scrisă a personajelor așezate în și pe filele generoase ale acestor cărți creând totodată tablouri vivante care își mențin și își fac vizibilă oricare dintre mișcările care le alcătuiesc.

Anne Porsa:

Evident, acest studiu este rodul muncii de cecetare al unui specialist, al unui psiholog, care a dorit să-și onoreze sarcina cu profesionalism, mai ales că acest tip de abordare este unul cât se poate de nou iar subiectul analizei nu ne este deloc indiferent…

Psihologia cărților este expusă, este adusă la vedere împreună cu metodele folosite pentru a desprinde tot ce poate din vraful istoriei pe care viețile de aici l-au adus la îndemâna autoarei care le poate înțelege și ale autorului care le poate așeza înțelegerile în acea structură necesară oricărei creșteri, dar și în cuvintele ce pot alimenta și întreține amplificările care trebuie să se pună în stările de neoprit ale romanului, ale epistolarului care umple de acum, aici o bibliotecă imaginară imaginată și acum (de)scrisă de Emil Stănescu&Anne Porsa. Ei s-au pus în stările minotaurului care trebuie să își bântuie labirintul în căutarea prăzii, a necesarelor cuvinte care le pot hrăni și adăuga permanent povestea. Reușesc și impun tenacitatea reușitei și parcurgerii cărților de către cititor seducând și ducând lectura spre o zonă a senzorialității continue, neobosite. Se simte în timpul lecturii fiecare apăsare și pătrundere în interiorul acestui corp textual, în zonele care primesc ușor și elimină greu oricare dintre stările induse de lectură și de traversare a fazelor ei. Se impun mai departe trăiri și se fac cunoscute gânduri, se pun la dispoziție intimități și povești bine dozate ale fragilităților din țesătura, din alcătuirea lor.

Emil Stănescu: Romancierul în direct

N-am avut această idee de la început. Am scris orbește, ca de obicei, fără să mă întreb de ce și pentru ce. Eram, pe dedesubt împins de aceste două duhuri lingvistice generatoare (Olind și Zemmad) care sunt hic et nunc călăuzele și dirijorii necunoscuți, dar tiranici, ai vieții mele (ce au devenit odată cu trecerea timpului, personaje serafice cu aparență umană, numite într-un final: Nadine Efold și Tardent Sercases), așa cum într-un mare moment de luciditate am reușit, eu și cei ce am fost anterior, să distingem, într-un soi de conclav abulic. Însă, privind în urmă, în propriul trecut încremenit în scris, am descoperit toate acele treceri, uneori evidente, chiar bătătoare la ochi, alteori bine disimulate…

Scrisorile ex(s)puse se mută ușor, ușor în formele și în stările romanului care iese din fiecare tipar cunoscut până acum și își face singur, își construiește mai bine zis un corp mereu nou, proaspăt, fraged și de sine stătător împreună cu personajele din ce în ce mai acaparatoare și de sine stătătoare ale poveștii  care le conține și le menține vii în continuare, cât mai departe în alcătuirile lumii care se face astfel cunoscută, vizibilă și se disponibilizează pentru a se alătura celor știute sau cunoscute de până aici, de până acum. Volumul unu ne (re)prezintă firesc ițele care vor lega mai departe personajele de povești și care se vor prinde unele cu altele pentru ca fragilitatea lor să nu ajute distrugerea, edulcorarea sau chiar voalarea vreunei imagini, ci dimpotrivă, pentru ca toate să rămână la un loc, împreună atâta timp cât este necesar ca tot timpul prins în aceste pagini să nu se lase împrăștiat în negura sau în uitarea propusă frecvent de vremuri.

Să pătrundem în intimitatea propriei ființe și să ne convingem dacă suntem astfel sau, poate, dimpotrivă, dacă avem încă rezerve….

Ne este propusă de autori, de Emil Stănescu&Anne Porsa (și) această călătorie împreună cu toate reperele și însemnele călăuzitoare ale ei, la un loc cu tot ce se poate alătura și rămâne pentru a putea fi finalizată și adăugată firesc vieții oricărui cititor mutat și convertit în starea niciodată obositoare de călător în corpul niciodată cunoscut al unui text, al unei povești.

Doi

Povestea merge mai departe. Firesc. Neobosită, iar desfășurările ei ne propun ramificații din ce în ce mai subtile și mai exigente în ceea ce privește alegerile celor ce trebuie spuse, dezvăluite, aduse în (con)textele și la îndemâna acestui ecorșeu care se desăvărșește de-a lungul fiecărei pagini. Apar, (ne) vin de fapt în întâmpinare personaje noi, iar autorii se fac din ce în ce mai cunoscuți și ca personaje, și ca personaje care își cunosc autorii, și ca personaje prinse în mrejele mirării ce le-a făcut să (se) tot adauge și să crească împreună această însoțire și despre etapele cunoașterii tuturor stărilor ei. Apele literaturii se limpezesc, se propun alunecării în albia în care se găsește urma fiecărui luciu al alergării lor care poate scoate în evidență mișcările necesare evidențierilor și strălucirilor.

Ei bine, toate acestea au fost posibile prin intervenția vocii impersonale, discrete, a cărei promotoare vă transmite aici și acum, alături de o reverență, chiar gândurile sale…

Realizăm că ni s-a facilitat accesul la intimități, la fiecare nivel al adâncimilor lor și în fiecare stare însoțită de această transă de literatură, de posibilitățile ei (ne)limitate de face cunoscute mișcările și alcătuirile noastre prin și în lume, prin și în vremuri, și mai ales în istoriile lor mai mult sau mai puțin insolite. Accentele cad pe gravități care se refuză tristeților impuse și care se lasă învăluite de căldura cu care le înconjoară țesătura strânsă a autorilor, de empatia în care ei s-au așezat pentru a descoperi și pentru a (ne) face cunoscute toate aceste rezonanțe iar mai departe ecourile lor.

Și totuși, cred că problema care plutește aici în aer este una cu mult mai profundă…

Cartea crește din scrisori, din cuvintele vieților încăpute în ele și din descrierile lor în felul în care vremurile le-au îngăduit. Se pot urmări arbori genealogici și creșterea și ramificarea lor, se pot urmări firele și filele fiecărei cărți care însoțește tot acest proces de creștere și de amplificare și tot așa până când putem realiza că suntem acaparați și adăugați țesăturii gândită de Emil Stănescu&Anne Porsa. Astfel ne putem înțelege și adăuga această adăugare a ființelor scrise acesteia încă vie și care așteaptă la rândul ei să fie spusă, condusă într-un tex care se construiește în regimul încă invizibil al vieții, al vieților trăite.

Emil Stănescu&Anne Porsa îngăduie aceste apropieri și alăturări în această intimitate textuală scrisă și alcătuită de ei. Instrumentele folosite sunt la rândul lor expuse, aduse la îndemâna cititorului pentru a se familiariza firesc cu necesitatea și cu importanța lor în fiecare etapă a construcției acestei cuprinzătoare și acaparatoare povești și ițe ale ei. Toate acestea definesc și locuiesc exact în acel împreună necesar scrierii, parcurgerii și ducerii la capăt a acestei niciodată finalizate călătorii încurajate de scris, de lectură și de toate întâlnirile propuse de ele.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…