PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Harta și teritoriile ei necesare

Circulația ideilor literare,  jurnal impresionist,  de Nicolae Stan, Editura JUNIMEA

   Orice fel de lectură, oricare apropiere de spațiile și de teritoriile cartografiate de ea (ne) propune și păstrează ca urme fiecare dintre impresiile care se lasă astfel înțelese și interpretate, care își divulgă și își amplifică așa nenumăratele dezordini implicate în acest proces al descoperirii, al întinderii și al decopertării mereu și mereu în extindere iar de acum disponibilizat întotdeauna pentru firescul care se instalează și compune continuu, neobosit teritoriul ce se desface de aici mai departe lecturii, (de)scrierii și adăugării noului spațiu adăugat acestei lumi lipsită de limite.

   Nicolae Stan ne propune cât se poate de intens pătrunderea, intrarea și rămânerea în acest tumult așezat și (co)ordonat de lumea scrisă, de lumile scrise și păstrate în cuvintele lor pentru ca teritoriile ce le (sus)țin să poată fi desenate, cartografiate corect și puse cum trebuie pe coordonatele înțelegerii desfăcute și propuse de lectură, de acest fel de lectură pe care (ne-)o face cunoscută în Circulația ideilor literare, în paginile acestui caleidoscop desfășurat în note, impresii și adăugări care se instalează odată cu fiecare staționare în locul găsit și (ad)notat, (re)marcat de el.

Destul de sigur, zic, cea mai proprie calitate a unui scriitor, mai cu seamă a unui prozator – și, mai larg, a unui artist – este empatia. Să te pui în pielea celuilalt, să fii celălalt, să-l înțelegi, să-l accepți…

   Ne sunt propuse metode și feluri de apropieri, de apropiere de multe moduri, mode și metode de scriere, de nuanțe de lectură și de înțelegere a lor. Fiecare dintre ele sunt adăugate acestui jurnal impresionist, jurnal (de creație) pe care Nicolae Stan îl construiește ca pe scheletul unui roman de idei, ca note pentru un eventual evantai (auto)biografic deschis înspre lecturile care nu mai sunt de acum (decât) formatoare, doar ca ancore pentru acceptarea, desăvârșirea și stabilizarea propriilor povești, ale propriilor cărți care le conțin, le expun și le spun.

Cum s-ar putea explica transa emoțională, creativă, acaparatoare, în care este prins un scriitor aflat în plină inspirație? De unde vin soluțiile neașteptat găsite, trăirile, rezistența chiar fizică într-un timp destul de îndelungat, ore multe, poate până și-n jur de zece ore de scris continuu. Înseamnă că fericitul chinuit urmărește ceva, cu sufletul la gură, ceva promițător…

   Nicolae Stan ne face cunoscute, ne indică și ne apropie de acele necesare repere pentru a înțelege și a putea parcurge harta deschisă a literaturii împreună cu toate posibilele adăugări care (i) se fac odată cu fiecare pas făcut prin această mereu virgină pădure narativă care își adaugă cu fiecare pagină parcursă de cititor stările ascunderii și umbrele neînțelegerii însoțitoare. Descâlcirea propusă în Circulația ideilor literare este condusă firesc de ghidul cititor cu toate armele din dotarea acestui discurs îndrăgostit explicat sobru și grațios de autor, de cel care citindu-ne, se citește (și) pe sine descriindu-se și explicând(u-ne) desfășurările propriilor texte expuse pe/în aceste (ne)cunoscute teritorii.

O metaforă grasă, infernală, a vieții din valea marginală. Lucruri zemoase, din care curge seva ultimă a strălucirii pasagere. Personaje asemenea lucrurilor pe care le administrează, născute din fermentarea continuă sub soare, în timp. Și, deasupra lor, într-un stol dens, războinic, păsări cândva albe, cu mici pete negre, croncănind din ciocurile întoarse către vale. Să nu uiți. Să duci totul la capăt. Să trăiești și să le duci la capăt. Promite!

   Suntem însoțiți și însoțitorii lui Nicolae Stan în această călătorie, pe fiecare spațiu și relief încăpute în teritoriile adunate pe harta aceasta croșetată și mereu adăugată de impresiile lui, împreună cu fiecare dintre mereu noile adăugări necesare continuării adăugărilor pe fiecare itinerariu propus și impus de lectură, de apropierile și de înțelegerile ei. Avem la îndemână textul și contextul necesare pentru începutul și pentru continuarea în siguranță a acestei pasionale și pasionante călătorii. Extenuarea și stările ei nu se (re)găsesc în nicio lectură, în nicio undă care traversează atmosfera acestei lumi în care este adus continuu pământ nou, ca într-o neobosită (des)facere pe care scriitorul și-o asumă și o duce la capătul intuit, văzut și înțeles de el.

Când ridici realitatea din platitudinea ei congenitală, când o plasezi într-o lumină ne-umană, venită din același tip de cosmos ne-uman, pentru a-i verifica felul curgerii și al interconexiunilor, atunci trebuie să știi că faci literatură…

   Ne așezăm în acest timp și în timpurile lui, și parcurgem cu pașii noștri semnele pe care ni le lasă mai departe Nicolae Stan în acest jurnal impresionist de scriere și lectură, de compunere firească a lumii (de)scrisă de el odată cu harta și teritoriile în care se pot așeza, de unde pot fi mai departe preluate și continuate de cine se apropie, citește și vrea să înțeleagă astfel asemenea căutări și adâncimi. Circulația ideilor literare este povestea, expunerea acestui traseu început și fără capăt, fără sfârșit pe care Nicolae Stan a ales să își (con)ducă atenția, simțurile împreună cu stările care îl împrejmuiesc și i se adaugă odată cu parcurgerea lor.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…