Vatra Luminoasă, de Daniela Luca, Casa de Editură Max Blecher
Simțurile se lasă scrise în cuvintele poeziei, se lasă adunate în această creștere niciodată terminată sau dusă la capăt poveste, în fiecare răsfrângere a ei mai departe în imaginile care pot la rândul lor să o cuprindă și să o păstreze pentru privirile care vor să vadă și să înțeleagă, care vor să se umple cu aceste fragmente de viață și vis totodată, fragmente pe care mai departe să le păstreze și să încerce noile așezări ce li se impun de acum, un fel de întregiri care se multiplică în continuare cu noile adăugări, cu aceste vizibile greutăți acumulate ale transmiterii și ale continuării împreună.
Daniela Luca ne povestește în poemele ei (despre) aceste eforturi, ni le face cât mai vizibile și ne asigură necesarul pentru transport, pentru continuarea împreună a acestei călătorii și pentru împărtășirea fiecărui folos adăugat odată cu această parcurgere și cu privirile ce-i însoțesc mișcările, care îi înlesnesc pătrunderile în nișele peisajului ce se lasă astfel citit, descris și realcătuit în cuvintele care compun toată această privire care întregește imaginea și face accesibil ansamblul.
nu nu caut răspunsuri
le-am găsit la poarta casei
din Armenească
cea de acum 300 de ani
atunci când aș fi vrut
să mă fi născut
le-am găsit
în straturile primitive
ale sufletului
cu neliniștile lui cu tot
Orașul se lasă văzut, se expune în fiecare intensitate și în fiecare dintre luminile ei lăsate să li se vadă strălucirile, reflexiile care le asigură răspândirea și împrăștierea necesarului de fotoni care pot să alcătuiască și să facă vizibil corpul care se naște astfel, cel care ne arată și ne impune mișcările lui în transparențele și totodată în opacitățile îngăduite de privirile disponibile să le vadă, să le cunoască și să accepte această acomodare artistică împreună cu delicatele ei transformări și mereu noile alcătuiri care îi valorifică creșterea și așezarea în această cronică și în fiecare dintre istoriile încăpute în ea.
orașul ăsta uitat de lume se înalță
până peste voci și pancarte
orașul își aduce aminte acum de tancuri
de capete strivite pe asfalt
de mitraliere
orașul miroase încă a praf de pușcă
din omienouăsuteoptzecișinouă
și a oase zdrobite
orașul tău ce face, mărite guvern?
Privirile propun și fac cunoscute întrebări, ni se arată așa foloasele lor și ne putem apropia de înțelegeri și de fiecare nouă alcătuire care păstrează și transportă toate aceste mesaje despre noi așezate în fiecare dintre aceste amprente pe care Daniela Luca le scoate din anonimat și le așază în această ordine și interpretare a lumii, a orașului care îi cuprinde și îi ține alcătuirile lui la îndemână, la vedere, în imediata apropiere senzorială pe care o recunoaște în întregime și pe care le mută firesc și tulburător în cuvinte.
de la etajul patru privesc adesea
turla bisericii
îmi amintesc de fiecare dată
o aceeași întâmplare
simplă
dar despre tot ce a fost
simplu în viața asta
aici acum
nu pot să scriu
Daniela Luca ne propune un traseu și învățarea lui, ne descrie senzațiile cuprinse în această parcurgere și ne explică foloasele privirii mereu disponibile să cuprindă tot acest complex și niciodată complet buchet de senzații acompaniate toate de intensitățile trăirii și dezvăluirii lor. Suntem împreună cu ea în fiecare loc din Vatra Luminoasă a orașului pe care ea l-a privit, l-a parcurs, pe care l-a ascultat, l-a auzit și în ale cărui încăperi întunecate sau luminoase, calde sau reci a locuit.
.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
