PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Destinații

Până când, de Carmen Firan, Editura Tracus Arte

   În această lume și prin încăperile ei încap și sunt căutate tot timpul locuri pentru locuiri, pentru fugi și evadări, destinații și tot ce se mai poate simți de fiecare dată la începutul sau în timpul unei călătorii, al eventualelor așezări, a scrierii și desfășurărilor ei. Mai departe citim întrebările care se nasc și rămân în urma acestor niciodată încheiate căutări și neobosite mirări. Poezia are și păstrează în cuvintele ei (ne)firescul necesar acestor abateri și zbateri ale firii care încearcă să se așeze sau să rămână în fiecare dintre aceste mișcări.

   Carmen Firan ne arată, ne face cunoscute și ne expune și propune în poemele ei destinațiile în care au ajuns sau în care urmează să ajungă ce se deprinde de stările ei iar mai departe se așază și rămân aici, astfel cele care s-au lăsat (a)duse și oprite în aceste cuvinte, în poemele desfășurate și lăsate să se apropie, să fie cunoscute și înțelese de noi acum, prin fiecare dintre aceste momente (sur)prinse și scrise Până când vom putea să le adăugăm și să le păstrăm firesc mai departe de-a lungul călătoriilor și căutărilor noastre.

Timpul nu e deplin înțeles în nicio limbă

Ce ai ratat în trecut nu mai are azi niciun sens

Când ți se pare că l-ai prins din urmă

Alt timp te depășește trufaș

Împietrește ori o ia brusc razna

Se dă peste cap un clovn buclucaș…

   Desprinderi de timpul și de timpurile încăpute în lume sunt continuu adunate și asumate odată cu lectura lor, odată cu adăugarea simțurilor cu cât mai multe dintre aceste induceri uneori melancolice, dar și împrejmuite cu amplificări revărsate din poveștile vieții, ale căutărilor care au loc permanent pe fiecare din portativele pe care sunt desenate și scrise teritoriile ei. Fiecare dintre căile alese de a (se) spune își caută destinațiile și lasă să fie simțite mai departe senzațiile și ispitele lor.

Îmi fac în fiecare seară valiza

trag aer în piept și îmi suflu singură vânt în aripi

ațipesc gândindu-mă la câte orașe locuri lumi

înfloresc sau dispar în lipsa mea

apoi mă apucă revolta

câți ani buni au mai rămas

să plec imediat, să încep sfârșitul altfel

poate pe o plajă îndepărtată unde tu nu ai nevoie de nimic…

   Vârstele lumii se așază și se spun în poezie, în poemele care le descompun aici, în acest Până când rămas suspendat în posibilitățile poemelor lui de a se desăvârși fiecare dintre ele care s-au găsit și se lasă citite, înțelese, cunoscute prin aceste figuri desfășurate ale poeziei și în câte mișcări se lasă la rândul lor prinse în desenul delicat al spunerii și al expunerii lor. Carmen Firan își explică lumea împreună cu cititorii gândurilor sale și odată cu impresiile care rămân neșterse în acest siaj prelungit dinspre viață în lume și în fiecare dintre cutele ei care le poate arăta, spune, asculta și cuprinde.

… Descompunerea luminii

Care nu înțelege timpul răstimpul

Dintre dimineața devreme și seara târziu

Căderea în gol frigul în lipsa ninsorii…

   Stări și (ne)înțelegeri ale lor citim și ne adăugăm, traversându-le împreună cu poezia în care ne scrie Carmen Firan Până când se pot numi disponibile și căutările noastre ale acestor destinații, ale acestor teritorii nelimitate pe care le parcurgem în ritmul și în tăcerile impuse de aceste poeme, de tangajul intensificat cu fiecare așa zisă cădere în spațiile adânci ale lumii. Înțelegem mai departe de ce, unde și cum

În poezie tristețea își pune pantofi cu toc și pălărie

Se simte o doamnă importantă

În sfârșit băgată în seamă

Scrii despre singurătate ca despre o rudă îndepărtată

Căreia nu-i poți trimite nici cărți poștale nici medicamente

Deși trăiește în aceeași casă cu tine

La subsol sau la mansardă…

iar mai departe rămân să fie citite și înțelese căutările care ne vor apropia, care ne vor face cunoscute destinațiile (cu)prinse și păstrate de toate aceste cuvinte absorbite și desfășurate de Carmen Firan aici, în acest volum Până când și noi (ne) vom apropia de ajuns și vom putea să (îi/le) distingem silueta, mișcările, corpul și toate cuvintele care spun sau care vorbesc despre ele.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…