Călătorie pe urmele conflictelor de lângă noi, de Sabina Fati, Editura Humanitas
O călătorie impune asumări, adăugări compulsive odată cu fiecare pas făcut și adăugat celor de până la el, încurajează amplificări nemăsurate ale itinerariului care te prinde în alcătuirile lui, în anumite stări oarecum definitive și multe alte elemente străine până acum, elemente care trebuie recunoscute și adăugate noului corp care se construiește cu ele toate, cu fiecare dintre imaginile, cuvintele, zgomotele și gesturile care le propun, le personalizează și le divulgă aducându-le în apropierea necesară comunicării, a transmiterii și a spunerii.
Sabina Fati trece prin toate aceste stări și mișcări ale lor, iar mai departe (le) mută în cuvinte firești și necesare pentru a se putea alcătui și desface în amănunțime această poveste, acest proces intim al apropierii de cele mai puțin vizibile părți și aspecte ale lumii pe care o traversează, ale pământului pe care pășește și printre fiecare întrupare a lor în sunetele care le pot reda țipetele, șoaptele și murmurul nesfârșit niciodată al pașilor lor alături de ai ei. Este tot timpul însoțită de toată această trenă a tuturor acestor alcătuiri lungi și înalte ale lumii pe care o traversează și în ale cărei peisaje se lasă prinsă și dezvăluit odată cu fiecare poveste pe care o ascultă, și pe care mai departe o transmite împreună cu orice reper necesar înțelegerii ei.
Condiția mea de femeie m-a pus uneori în situații dificile, pe care aș vrea să le uit, în care n-am putut riposta, în care am văzut lumina violacee a crepusculului de pe o șosea pustie aflată în mijlocul deșertului, în care senzația de criptă întunecoasă fără ieșire devine permanentă. Această condiție mi-a limitat, poate, accesul în anumite zone, unde războinicii caută prăzi ușoare…
Ne mutăm astfel în stările acestea de prăzi ușoare ale desfășurărilor care au loc odată cu fiecare parcurgere a etapelor acestei călătorii, ale acestui drum care devine inițiatic și promite căi pentru înțelegerea și pentru interpretarea lumii și ale conflictelor de lângă – chiar de lângă! – noi. Suntem așezați în fiecare cadru ce se poate povesti și descrie, suntem conduși în interioarele vaste sau minimaliste, vesele, sobre sau triste pe care lumea prin care trecem odată cu autoarea (ni) le pune la dispoziție, decoruri care ne îndeamnă să le privim, să le vizităm și, dacă se poate, să le interpretăm și să le înțelegem. Suntem tot timpul aproape de fiecare miez al lumii parcurse, descrise și povestite de Sabina Fati, suntem lăsați la îndemâna fiecărei întrebări care se naște din relatările ei, întrebare care se multiplică și se rostogolește continuu în mintea care îi acceptă și îi înțelege această continuă și neobosită mișcare, această mereu transformare în interpretări ale fiecărui rost așezat în lume care trebuie pus în starea aceasta perenă de întrebare și transportată în permanenta și neobosita căutare a răspunsului, ale răspunsurilor din întrupările și răspândirile ei.
Îi spun că peste tot e la fel, oamenii sunt luați cu treburile lor și nu dau mare atenție politicii și istoriei. Dar pe mine ce mă interesează aici? mă interoghează Scriitorul, uitându-se în paharul lui de ceai aproape gol. „Conflictele”, zic...
Citim, ne apropiem și înțelegem procesul, munca de desțelenire pe care o face Sabina Fati pe și prin teritoriile pe care calcă, pe care le străbate căutându-le locuitorii, locuitori împreună cu care să poată duce la capăt și desăvârși acest efort de a pune bazele înțelegerii motivelor care țin continuu starea de conflict vie, care pot păstra istoria cu timpul și cu vremurile ei într-o forfotă permanentă și într-o neobosită stare de urgență, stare care menține conflictele și care le alimentează cu motive pentru a se perpetua, pentru a nu se stinge niciodată și a nu lăsa aceste pământuri să se odihnească vreodată, să își exhibe pentru călător și privitor doar liniștea, doar frumusețile care le locuiesc și care le oferă toate strălucirile necesare pentru a bucura și pentru a inspira.
Scotocea după o bucată de malachit pe care să o port mereu cu mine, dar întrebarea mea l-a iritat atât de tare, încât a renunțat. Puțin mai devreme, îmi explicase că cine poartă malachit devine invizibil, altfel spus poate trece nestingherit prin locuri periculoase…
Călătorie pe urmele conflictelor de lângă noi este bucata de malachit cu care noi, cititorii, putem traversa invizibili și feriți de pericole lumea și istoriile, lume pe care o traversează și pe care ne-o înfățișează Sabina Fati împreună cu micile, cu marile, dar niciodată obositele conflicte care vin și se lasă așezate cât mai aproape de noi, cât mai la îndemâna înțelegerii noastre.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…