PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Desprinderea

mâine o să fiu fericit, de Gabriel Cărtărescu, Editura Charmides

Fiecare gest al desprinderii este însoțit de zgomotul făcut de ruptura care are loc mai departe în continuarea, în completarea lui, de inevitabila insularitate care urmează, de derivele necesare, dar mai ales de plutirea care încurajează mai departe călătoria astfel începută. Fiecare păstrare a acestor stări și mișcări ale lor încarcă această călătorie cu prestigiul de care are nevoie pentru a o impune ca fiind în continuare fragmentul care își asumă și își trăiește dezlipirea, ruperea, evadarea și fiecare moment al lor care va trebui să se spună și să spună despre adăugările care sunt așteptate, despre fiecare nouă (a)lipire cu fiecare altă nouă și necunoscută stare ce se va face cunoscută, care se va impune și care va trebui să se lase văzută.

 

   mâine o să fiu fericit, de Gabriel Cărtărescu este cartea care spune povestea acestei desprinderi, una dintre poveștile ei, este felul în care autorul ei a ales să își scrie, să își facă cunoscută, vizibilă și înțeleasă această plutire și zbatere, toată încurajarea de a o duce la capăt pe care i-a asigurat-o și i-a îngăduit-o poezia, stările ei bune, calde, numai bune de așezat în această sofisticată țesătură a firii și a mișcărilor ei prin lumină, prin lume.

E ziua-n care cred că

în sfârșit am văzut o adunătură

de obiecte care de la distanță

par potrivite

dar nu e ziu-n care pot să mă uit la tine

și să-ți văd forma feței…

Desprinderea de părțile la îndemână ale lumii implică acele distanțări care blurează realitatea și o încarcă cu ceea ce se mai înțelege din ce se mai vede, cu o altă realitate care devine din ce în ce mai credibilă și mai disponibilă să găzduiască noua lume care se construiește, care crește astfel din cuvinte și odată cu noile imagini, împreună cu contorsiunile care spun și ele despre noile acceptate forme ce le vor locui mai departe.

Locuiesc în mintea ta

pentru că ar fi imposibil să locuiesc altundeva

dacă aș putea

nu ai mai fi singur sau convins

lucrurile ar fi mai complicate…

Această lungă dezlipire propune călătorii dinspre realitate spre vis, înapoi dinspre vis în realitatea care s-a descompus, care nu mai există decât în amintire și în toate reflexiile ei disponibile de acum înainte să se lase încăpute în simțuri și în alcătuirile privirii care le poate cuprinde, sau desprinde la rândul lor și așeza în noile imagini care vor descrie și cartografia noile lumi.

Când eram între viață și somn

ajungeam în altceva

în forme ciudate care-mi acopereau

mintea…

Suntem prinși de poezie în această promisiune care crește și care se amplifică permanent despre mâine-le atât de aproape și de vizibil în care fiecare dintre noi se poate lăsa rătăcit și adăugat textului ce ne va păstra în fireștile lui alcătuiri scrise, iar mai departe ne putem desprinde și continua călătoria odată cu aceste cuvinte:

mă întreb ce ar face o minte izolată de realitate

un om care s-a născut fără simțuri…

Lumea crește, devine mult mai vizibilă, iar tot ce o alcătuiește în continuare o face să se așeze cât mai bine în stările și în poveștile pe care le adaugă aceste sublimări induse și incluse formelor ei de desprinderea la care ne face părtași Gabriel Cărtărescu odată cu poezia lui. Visul, visarea, melancolia, bucuria, dragostea, îndrăgostirea se caută și se găsesc în toate aceste noduri și semne ale scrisului inervate de el intenționat și făcute să se arate și să își facă vizibilă țesătura și desenul complet și complex din textura ei. Desprinderea își face vizibile rotocoalele și rostogolirile, căderile, urcările, zborurile și plutirile lor, dar și promisiunea libertăților care urmează să vină, să se alăture și să se așeze definitiv în stările care o vor completa și adăuga de acum permanent și neobosite.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…