PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Cotidianul explicat

Viața mai pe scurt, de Mihail Vakulovski, Editura Paralela 45

   Trecerea prin momentele și prin încăperile așezate în timp rămân rareori memorate, memorabile și mai departe în stare să se spună, să se lase enumerate, analizate și apropiate de privitorul, de cititorul care le vede, care își disponibilizează atenția să le facă văzute, să le așeze în (con)textul ce le poate expune și dispune corect în cuvintele în care se regăsesc, în care se pot aduna și explica astfel încât să încapă cât mai mult din momentele și din expresiile zilei (de)scrise așa în ele, în desfășurarea lor niciodată obosită sau obositoare. Poezia găsește și deschide frecvent aceste portițe prin care sunt desfăcute și lăsate să iasă zilele, nopțile și fiecare dintre momentele lumii în și prin cuvinte, în și prin senzațiile și intensitățile încăpute și rămase mai departe în ele.

Mihail Vakulovski face posibilă frecvent această enumerare a faptelor cotidianului pe care îl traversează, îl vede și îl așază în cuvinte, în acelea care îi și ne explică faptele încăpute și rămase să spună prin fiecare dintre aceste apropieri și inițieri ale lor. Lumea se desface și se desfășoară în cuvintele alese de el pentru ca înțelegerea să le urmeze și să se alăture firesc poeziei care o conține și prin care se lasă dezlegată și pornită (în)spre lume.

știu

din copilărie până acum

prea multe s-au schimbat

dar sper din suflet ca

tradițiile și chestiile

drepte și bune

să-și fi păstrat puterea

   Suntem aduși de poemele lui Mihail Vakulovski în fața unor ferestre prin care putem privi și contempla întâmplări care au loc în spațiul lăsat ca fiind chiar Viața mai pe scurt, chiar acest fel de a se înfățișa ale faptelor care o scriu și pot asigura acele necesare înțelegeri prin care să se poată cumva explica sau expune cât mai intens și cât mai corect privirilor și lecturilor noastre. Viața poemelor nu este un fel de curs scurt, ci o expunere intensă care, cu ajutorul cuvintelor, ne poate reda o realitate blurată intenționat și redată cât de artistic se poate și îngădui lectura lor, ale acestor efecte prinse în poezia care face cotidianul să fie nu doar scris, ci chiar păstrat și explicat.

așa că am un concert hip hop cotidian-existențial de mahala

la cel mai jalnic nivel posibil(„nevajnîi” sau chiar „huiovîi”)

fără să ies din bibliotecă

   Pandemia, războiul, viața politică sunt (în)scrise în filele vieții care se desfășoară împreună cu efectele și cu defectele lor, după care își fac loc și se lasă prinse în poezia lui Mihail Vakulovski, în poezia lui care (ne) arată mereu neobosită și (ne) apropie acest cotidian explicat cuvânt cu cuvânt, moment cu moment, în așa fel ca pașii care (de)scriu și duc la capăt aceste treceri să își lase urmele cât mai vizibile și cât mai ușor de trecut din trecut în prezent și invers, din realitate în spațiul infinit și diversificat al irealității susținute și promise de poezie. Viața mai pe scurt ne (cu)prinde și ne păstrează în foșnetul pe care cuvintele ei îl lasă să umble și să se audă continuu peste lume și peste întâmplările ei văzute, auzite, înțelese, scrise sau nu.

despre biografia vieții tale

cu istoricul bolilor cu tot

cu tot cu harta sentimentală și existențial-geografică

pe unde te-a tot purtat vaporul morții

care te urmărește dinainte să te fi născut

și te ademenește ca un miraj

cu mult înainte să fi aflat de existența lui

cu mult înainte să-i fi deslușit vreun

gest semn aluzie sugestie sau îndemn

   Citim poezia lui Mihail Vakulovski, privim cum cuvintele ei se rostogolesc pe străzile întâlnite, cum se găsesc și explică din ce în ce mai coerent cotidianul amestecat intenționat de istoria nescrisă dar știută a lumii prin care are loc, prin care se petrece trecerea lor. Fiecare cuvânt încăput și rămas aici, în poezie, se lasă spus odată cu istoria care îl înfășoară în explicațiile și desfășurările ei mereu repetabile, deseori vizionare și uneori bulversate de contemplație, de efectele induse de ea și de continuitățile oferite de căutările apropiate și ele de aceste mereu neînțelese dar căutate apropieri. Ne prindem în toate aceste explicații, murmurăm odată cu autorul:

visez în liniște

și parcurgem mai departe aceste fragmente ale cotidianului disecat, explicat și înfășurat în istoriile cuprinse și spuse în ce ne poate face cunoscut și povesti viața mai pe scurt, viață din care Mihail Vakulovski ne extrage și ne împinge cât mai departe de înfățișările nelalocul lor și de necuprins, de nescris uneori și ne mută firesc în acel timp prin ale cărui vremuri se mai poate trece, se mai poate merge, asculta și vedea cât mai departe…

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…