PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Corpul din corp

piele pe piele, de Lia Faur, casa de pariuri literare

O piele transparentă lasă privirea să treacă și să vadă mișcările care au loc sub această transparență a ei, lasă și încurajează fiecare dintre aceste pătrunderi și propune astfel (de)scrierea a ce se vede, a ce se poate spune despre ce se vede amplificând simțurile și disponibilitățile lor de a se face cât mai prezente și cât mai auzite în fiecare dintre cuvintele folosite. Poezia se lasă ascunsă dar și văzută în toată această transparență, în fiecare dintre irizările alimentate și reflectate de corpul care le adăpostește și care le pune la dispoziția stărilor ce pot fi prinse în această poveste.

Lia Faur ne propune această posibilă imersiune în adâncimile corpului a cărui piele transparentă îl lasă să se vadă, să i se vadă cât mai mult din așezările și mișcările ce au loc în alcătuirile din care începe acest delicat ecorșeu, această despuiere și punere în cuvinte a acestui explicit și explicat proces de spunere, de arătare și de invitare la cititorului privitor la această călătorie împreună, deodată, la un loc. Fiecare porțiune și încăpere își lasă să li se vadă și să li se înțeleagă amănuntele din care este alcătuit întregul locuit și de acum dezvăluit și dezvrăjit.

flashuri ascuțite alimentează creierul

mușchi încordați

fiecare bucată fiecare bucată fiecare bucată

privirile care au trecut pe acolo și se lovesc de aceeași frică

 

ce se întâmplă când rețeaua cade și toate amintirile se vor duce undeva

unde începe lumina

unde se sfârșește frumusețea

unde există acel teritoriu al întâlnirilor neutre dintre organele noastre

flămânde

câmpul cu flori fosforescente și gravitația atât de perfectă

o piatră pe inimă

pune capul pe mine și tremură

Istoria și istoriile ies din formele și din tiparele lumii și ale corpului și aleg stările vizibilului pentru ca să se poată așeza în cuprinderile înțelegerilor, ale necesarelor noi și noi relatări despre ce nu trebuie uitat și care trebuie spus neapărat. Ocheanul se întoarce și viața își apropie fiecare poveste de cuvintele autoarei și fiecare tremur al lor de stările ei folosindu-se de ele și de fiecare posibilitate a lor de a rămâne treze, de a ține și de a susține în lumina necesară vederii tot ce a putut să iasă și să se mute în acest vizibil continuu, în acest strigăt hașurat și scos așa în evidență odată cu fiecare mișcare a luminii și cu fiecare așezare în această vizibilă umbră. piele pe piele are în structura, în cuvintele ei cuprinse toate aceste jocuri ale transparenței, ale luminilor și ale umbrelor necesare pentru a le face să fie cât mai disponibile să fie și să rămână vii, într-o continuă mișcare și cuprindere a lor de privirile care pot și care vor să le vadă, care mai departe le pot transporta și muta în simțuri, în trăiri și în visurile care le completează.

Cântarea Cântărilor. Istoria sexualității. Despre dragoste. Iubirea se                             

învață. Despre iubire. Cele cinci limbaje ale iubirii. Agresiune constantă

amestecată cu afecțiune. Traume. Nu iubi adictiv. Nu iubi patologic.

Ține-te în brațe. Leagănă-te. Spune nu. Refuză. Spune nu. Refuză.

Spune nu. Refuză. Conține-te. Susține-te. Îmbrățișează-te. Dăruiește-ți.

Fugi. Nu te întoarce. Nu uita. Selectează. Îmbrățișează. Scrie. Dormi.

Închide ochii. Uită. Nu uita. Închide ochii. Uită. Nu uita. Închide ochii.

Uită. Nu uita.

Avem acces la toate stările și la toate transele vizibile pe care transparența pielii ne lasă să vedem în corpul din corp, în încăperea care ține în ea mereu o altă încăpere care la rândul ei ne asigură vizibilitatea și astfel pătrunderea în următoarea încăpere care le urmează celor de până acum. Suntem inițiați în cunoașterea declanșată de fiecare dintre etapele acestui lung, continuu și fără sfârșit proces de cunoaștere și de autocunoaștere. De înțelegere și de ce poate să încapă în desfășurările și completările lor la structurile de până acum ale vieții și ale lecturilor ei.

carnea ta are nevoie să iasă din câmpul gravitației

Suntem astfel învățați să vedem și să ascultăm viețile corpului din corp, să vedem așezările pielii pe piele și mai departe procesul acesta al asimilării, al întrepătrunderilor ce nu își consumă niciodată la vedere stările acestea ale transei care se desfășoară odată cu atingerea fiecărui por, al fiecărei porțiuni pe care epiderma o propune atingerii și simțirilor ei. În continuare sunt toate aduse și expuse de Lia Faur în cuvintele poeziei, iar transparența pielii care le ține sub protecția ei le asigură toate vizibilitățile necesare pentru a fi citite și înțelese.

 

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…