PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Corp dislocat

Noaptea dintre lumi, de Irina Georgescu Groza, Editura Nemira

În vis corpul se separă silențios de realitate și se așază discret în fiecare pliu desfăcut de necunoscut și de mister care îi este pus la dispoziție de mintea care îl locuiește, care așa îl poate muta de fiecare dată în stările propice tăcerii și necesare pentru a putea să înțeleagă mișcările și adăugările necesare supraviețuirii, și pe ale oricărei treceri care va mai avea loc de acum înainte. Toate acestea se petrec între lumi, în acel niciodată cunoscut dar mereu presimțit illo tempore pe care poveștile salvatoare ale vieții și-l adaugă necesarului neprețuit necesar evadării mereu vindecătoare.

 

Irina Georgescu Groza ne mută odată cu parcurgerea poveștilor ei care separă viața de vis și tot viața de tot ce mai poate să încapă în alcătuirile ei dincolo de acest vis, adică în fiecare stare care se poate așeza și care se poate face vizibilă și cunoscută în această niciodată sfârșită noapte dintre lumi, în aceasta în ale cărei rupturi, dislocări și deformări ale realității își fac loc întâmplările vindecătoare, acelea care păstrează și care asigură refugiul definitiv al corpului și ale minții lui printre reperele lor bune, călăuzitoare spre lumina în care totul se vede dar nimic nu se petrece până când nu se lasă povestit, descris în amănunt, legat de fiecare creștere și ascundere a personajului care astfel se lasă dezvăluit, arătat, spus.

Pământul n-a mai fost niciodată solid. Devenise o capcană. Se transformase într-o cocă uleioasă. Se trezise din somnul lui greoi, iar acum abandona rădăcinile plantelor și pornea spre oameni. Subsolurile clădirilor se sfărâmau încet, invadate de o pânză de umezeală care se infiltra tot mai adânc…

Lumea se transformă continuu și se lasă împinsă în aceste transformări de trăiri și de viziunile lor eliberatoare mutate în cuvinte, iar toate aceste cuvinte sunt salvatoare, sunt sprijinul necesar evadării, al inevitabilei dislocări a corpului din realitatea rea, grea și constrângătoare. Toate devin elemente importante ale eliberării și ale reușitei fugii în acea (i)realitate oarecum kafkiană a cărei materializare o împrumută și o folosește ca al doilea corp, ca pe acela necesar să evidențieze fiecare fază și fiecare moment ale dislocării, ale ruperii și desprinderii de realitate, de configurațiile ei dureroase, traumatizante.

După câte s-au întâmplat, uneori mă străduiesc să-mi amintesc zilele când totul era diferit, când soarele strălucea și nu aveam nicio grijă. Dar, de cele mai multe ori, cum e acum, derulez ultimele întâmplări și încerc să înțeleg de ce am ajuns aici, așa că ascultă-mă. Ai putea să o iei ca pe o poveste sau ai putea să încerci să îți închipui că lucrurile de care vei afla se întâmplă în același timp în care ți le relatez…

Totul are loc și se întâmplă cu o lentoare redată într-un text ce se lasă citit într-un slow-motion articulat, în noaptea dintre lumi care le poate păstra fiecare mișcare și fiecare umbră însoțitoare al fiecărui gest care le alcătuiește și le dezvăluie astfel creșterea și neobosita amplificare ce ne relatează nașterea continuă a noului corp care mai departe se lasă și el citit, adică și el dislocat și pus în mișcările necesare desfășurării vieților lui. Noaptea dintre lumi ne explică toate aceste faze și momente ale dislocării, ale plecării, ale mutării unui corp în și către celălalt reușind să ne apropie și totodată să ne inițieze în fiecare dintre necesarele lui mișcări din apropierile și recunoașterile noastre.

   Visele dispăreau când cineva îmi trăgea pleoapele. O lumină pufoasă îmi pătrundea în corp, dar nu dura mult, vocile se stingeau și adormeam la loc…

Toate aceste murmure, fiecare dintre sunetele mișcate de ele din alcătuirea lumii și a nopții care se mișcă între pereții ei fragili sunt transformate de Irina Georgescu Groza într-o poveste din ale cărei cuvinte și gesturi nu vom mai pleca ușor, sau deloc, sau de fapt niciodată. Fiecare secvență a poveștii (de)scrise de ea se mută în tot atâtea oglinzi care le va păstra și le va muta firesc și definitiv în fiecare dintre adâncimile și tăcerile lor, adică în toate momentele fiecărei nopți dintre lumi a vieții și ale viselor noastre.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…